Suprapunerea terenurilor poate apărea în două ipoteze, cunoscute ca suprapunerea reală şi suprapunerea ideală. Legea prevede o serie de diferenţe între suprapunerea reală şi suprapunerea ideală a terenurilor, atât în ceea ce priveşte definiţia şi condiţiile de existenţă ale celor două, cât şi raportat le remediile care pot fi utilizate pentru înlăturarea acestor situaţii care îi pot pune pe proprietarii unor terenuri învecinate în conflict.
Suprapunerea reală.
Suprapunerea reală reprezintă acea suprapunere care se găseşte faptic între două terenuri. Cu titlu de exemplu, o astfel de situaţie poate lua naştere atunci când ambii proprietari au un titlu de proprietate valabil pentru aceeaşi suprafaţă de teren, poziţionată în exact acelaşi loc.
Într-un astfel de caz, suprapunerea reală pune în discuţie însuşi dreptul de proprietate al celor doi vecini. Pentru acest motiv, în lipsa înţelegerii între părţi, singura modalitate prin care se poate înlătura suprapunerea este prin demararea unei proceduri în faţa instanţei de judecată.
Suprapunerea virtuală.
Suprapunerea virtuală, în schimb, reprezintă acel tip de suprapunere care se regăseşte exclusiv la nivelul documentaţiei cadastrale, în baza de date grafică a oficiului teritorial de cadastru, nu şi în teren. Atunci când există suprapunere virtuală ea se poate remedia prin intermediul operaţiunii de repoziţionare.
În ciuda denumirii sale înşelătoare, repoziţionarea nu implică o modificare în teren, ci reprezintă o rectificare a coordonatelor imobilului poziţionat greşit în planul cadastral, care se dispune de către oficiul de cadastru şi care se poate realiza conform legii prin: rotaţie, translaţie sau modificarea geometriei anterior recepţionate.
Repoziţionarea este o operaţiune care se realizează fără acordul proprietarului. Acest aspect dovedeşte din nou că în cazul unei suprapuneri virtuale nu se aduce nicio atingere dreptului de proprietate al vecinilor, spre deosebire de suprapunerea reală. Orice limitare sau modificare adusă dreptului de proprietate în sine nu ar putea fi dispusă în lipsa acordului proprietarului, la fel cum orice neînţelegere privind întinderea dreptului de proprietate nu ar putea fi soluţionată decât de o instanţă de judecată.
Remediile pentru cele două tipuri de suprapuneri nu pot fi utilizate aleatoriu. Fiecare tip de suprapunere poate fi înlăturată exclusiv prin mijlocul prevăzut de lege pentru acel tip de suprapunere. De exemplu, în cazul în care există o suprapunere virtuală, iar proprietarii aleg calea judiciară pentru a le fi soluţionată problema, acţiunea lor va fi inadmisibilă, întrucât OCPI este organul competent să înlăture situaţiile de suprapunere virtuală şi nu instanţa de judecată.
avocat Andreea Vasiliu