Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul Municipiului Cluj-Napoca și al Consiliului Local, astfel rămânând definitivă soluția prin care autoritățile au fost obligate la plata de despăgubiri către un proprietar al cărui teren a fost reîncadrat din zonă construibilă în spațiu verde, fără expropriere și fără despăgubire. Anterior Curtea de Apel Cluj a respins apelul autorităților și a menținut obligarea acestora la peste 49.000 de euro pentru lipsa de folosință aferentă perioadei anterioare, precum și la despăgubiri lunare în continuare, până la modificarea situației juridice a terenului. Prin respingerea recursului, cauza a parcurs toate gradele de jurisdicție, iar soluţia favorabilă proprietarului a fost confirmată inclusiv în fața instanței supreme.
Litigiul a pornit de la o situație frecventă în orașele aflate în expansiune. Terenul deținut de client avea, potrivit Planului Urbanistic General anterior și certificatului de urbanism din 2007, o încadrare care permitea edificarea de construcții, inclusiv, sub rezerva documentațiilor de urbanism, ansambluri de birouri și locuințe. Printr-o hotărâre de consiliul local din 2014, de actualizare a PUG, încadrarea a fost schimbată în zonă de urbanizare cu destinația de spațiu verde cu acces public nelimitat, în vederea realizării Parcului Est. Deși dreptul de proprietate a rămas formal intact, autoritățile nu au expropriat terenul și nu au acordat nicio despăgubire, lăsând proprietarul într-o stare de incertitudine prelungită cu privire la regimul bunului.
Acțiunea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală de drept comun. Curtea de Apel a reținut că fapta ilicită nu constă în adoptarea în sine a noului PUG, care reprezintă un atribut legitim al administrației locale, ci în conduita ulterioară a autorităților, adică lipsa oricărui demers concret de realizare a obiectivului de utilitate publică și pasivitatea totală în privința despăgubirii proprietarului, pe o perioadă de peste zece ani. Această conduită a determinat o golire de conținut a dreptului de proprietate, întrucât dreptul de a construi face parte din atributul folosinței, iar suprimarea sa, fără compensație, lipsește dreptul de proprietate de orice valoare economică efectivă.
Analiza s-a sprijinit pe art. 44 din Constituție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanțele au aplicat noțiunea de expropriere de fapt, dezvoltată de Curtea de la Strasbourg, potrivit cărora o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să privească dincolo de aparențe și să analizeze realitatea situației, fiind necesar un just echilibru între interesul general și sarcina impusă particularului. Acest echilibru a fost considerat rupt, iar povara interesului public, oricât de legitim, nu poate fi suportată exclusiv de proprietarul privat, în absența totală a despăgubirii.
Au fost înlăturate și principalele apărări ale autorităților. Susținerea potrivit căreia terenul nu ar fi fost construibil în lipsa unui Plan Urbanistic Zonal a fost considerată lipsită de suport legal, întrucât regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil, astfel cum este definit de art. 31 din Legea nr. 350/2001, nu este condiționat de existența unui asemenea plan, iar certificatul de urbanism atesta deja destinația terenului. Instanțele au subliniat și caracterul perpetuu al încadrării ca spațiu verde, conform art. 71 din OUG nr. 195/2005 și art. 18 din Legea nr. 24/2007, care afectează definitiv substanța dreptului. În același sens fusese deja reținut, prin Decizia nr. 1416/2008 a Curții Constituționale, dreptul proprietarilor de terenuri afectate de astfel de reîncadrări de a obține despăgubiri potrivit dreptului comun.
Soluția se înscrie într-o linie jurisprudențială care tinde să se consolideze la nivelul instanței supreme, aceasta confirmând dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință. Respingerea recursului și în prezenta cauză întărește acest reper, util pentru orice proprietar afectat de o reîncadrare urbanistică dacă restrânge drastic folosința terenului fără ca autoritatea să procedeze la expropriere și la o compensație corespunzătoare.
Asistenţa juridică a clientului a fost asigurată de o echipă de avocaţi formată din Anamaria Bota și Daniel Ferenczy.