Clauzele neuzuale reprezintă o problemă extrem de relevantă din perspectiva dreptului contractelor, fiind un subiect de o importanţă practică şi teoretică deosebită.
Aceste prevederi contractuale pot apărea în diverse acorduri dintre particulari şi pot conduce la apariţia unor efecte nedorite pentru cel care le acceptă fără să cunoască conţinutul lor.
În acest context este foarte util ca fiecare dintre cei care se angajează în raporturi juridice să cunoască ce reprezintă aceste clauze, care sunt trăsăturile esenţiale ale acestora, respectiv remediile aflate la dispoziţia persoanei care este parte la un contract „infestat” de clauze neuzuale.
Definiţia clauzelor neuzuale.
Pentru început menţionăm că ele sunt regăsite în textul art. 1203 C. civ. [1], denumit marginal Clauze neuzuale, în cuprinsul căruia este prezentată o listă limitativă a acelor prevederi contractuale care pot fi, în funcţie de modul în care sunt stipulate, considerate ca fiind sau nu neuzuale (dreptul de a denunţa unilateral contractul, dreptul de a suspenda executarea obligaţiilor, dreptul de a prelungi tacit contractul etc.)
În literatura de specialitate s-a spus, că în ceea ce priveşte clauzele neuzuale ele reprezintă acele clauze standardizate care au un conţinut despre care nu se poate prezuma în mod rezonabil că a fost acceptat de partea căreia i-au fost propuse[2]. Cu alte cuvinte pentru a putea discuta de o clauză neuzuală este obligatoriu ca acesta să fie pe de o parte o clauză standard (adică să fie o prevedere inserată într-un contract pentru a fi utilizată cu caracter general şi în mod repetat fără a fi fost vreodată negociată cu cealaltă parte[3]), respectiv să se încadreze în enumerarea făcută art. 1203 C.civ.
Aşadar dacă ar fi să oferim o definiţie clauzelor neuzuale, este că ele reprezintă acele clauze standardizate care se încadrează în lista descrisă de art. 1203 C. civ.
Caracteristicile clauzelor neuzuale.
Trăsătura esenţială care ne permite să recunoaştem cu uşurinţă clauzele neuzuale este că ele sunt întotdeauna stipulate în favoarea celui care le utilizează.
Cu alte cuvinte aspectul la care trebuie să fim atenţi este dacă persoana care utilizează aceste clauze este plasată sau nu pe o poziţie de superioritate faţă de cel care le acceptă.
Cu titlu de exemplu: A şi B încheie un contract, iar în favoarea lui A este prevăzută posibilitatea de-a denunţa unilateral contractul în orice moment în care acesta ar aprecia că este convenabil pentru el.
O asemenea stipulaţie se încadrează în noţiunea de clauză neuzuală, A inserând această prevedere în contract tocmai în scopul de-aş procura un avantaj în detrimentul lui B[4].
Cu toate acestea, subliniem faptul că o clauză, chiar neuzuală fiind, poate produce efecte între părţi în situaţia în care aceasta este asumată în mod expres de către cel care se obligă.
O atare concluzie reiese din chiar cuprinsul art. 1203 C. civ., partea finală: (…) acestea nu produc niciun efect decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
Cu titlu de exemplu: A inserează o clauză standard, pe care o foloseşte de regulă, în contractul de închiriere pe care îl încheie cu B, potrivit căreia la data expirării duratei prevăzute iniţial, acordul dintre părţi se va reînnoi de drept (reînnoirea tacită a contractului). Dacă B îşi manifestă expres acordul în legătură cu această prevedere, respectiv semnează în scris că este de acord cu această clauză, în aceste condiţii vom fi în prezenţa unei prevederi contractuale valabile.
În ceea ce priveşte consimţământul pe care îl exprimă cocontractantul, necesar pentru a da efect clauzelor neuzuale, în literatura de specialitate se discută despre aşa numitul dublu consimţământ[5], care este o condiţie de validitate a clauzei[6], fiind necesar pe de o parte pentru a da efect contractului, iar pe de altă parte pentru a oferi eficacitate clauzei astfel stipulate.
Dacă ne raportăm la exemplul nostru, B îşi manifestă într-o primă etapă intenţia de-a se angaja contractual cu A (să devină chiriaşul acestuia) , iar într-o a doua etapă el îşi mai manifestă încă odată acordul în legătură cu validitatea clauzei de reînnoire tacită (atunci când semnează că este de acord cu conţinutul acesteia.)
Efectele clauzelor neuzuale
În situaţia în care ne regăsim în prezenţa unei clauze neuzuale, iar condiţiile de validitate ale acesteia nu sunt îndeplinite, textul art. 1203 C. civ. ne spune că aceasta nu va produce niciun efect.
Legat de această sancţiune, în doctrină a existat o dezbatere în legătură cu mecanismul care ar trebui să fie utilizat pentru a îndepărta efectele unor asemenea prevederi contractuale.
Astfel, într-o opinie[7] s-a susţinut că cea mai potrivită sancţiune este considerarea unei astfel de prevederi ca fiind nescrisă, argumentul principal fiind că mecanismul acestor clauze este acela de-a duce la o limitarea a câmpului contractual la acele clauze faţă de care există certitudinea că au fost consimţite de ambele părţi cu consecinţa excluderii celorlalte[8].
În altă ordine de idei, au fost propuse diverse terorii potrivit cărora remediul real pentru a înlătura o clauză neuzuală este defapt nulitatea sau chiar inopozabilitatea unor astfel de clauze.
Cu toate acestea, distincţia pe care literatura de specialitate încearcă să o facă se dovedeşte fără prea mare utilitate practică întrucât ceea ce interesează în final este ca prevederile care se încadrează în noţiunea de clauză neuzuală să fie înlăturate din configuraţia contractuală, astfel încât să se producă o restabilirea a echilibrului dintre prestaţii.
Atragem atenţia asupra faptului că sancţiunea vizează numai clauza în discuţie, aceasta nu se poate răsfrânge asupra întregului acord dintre părţi, odată cu îndepărtarea acesteia din câmpul contractual, vor fi aplicabile prevederile Codului civil.
Sfera de aplicare.
Deşi la o primă vedere s-ar putea susţine că textul art. 1203 C.civ. se aplică numai raporturilor civile pure, existând numeroase legi speciale care reglementează un mecanism de protecţie mult mai eficient (cum este cazul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive), în doctrină s-a arătat în mod corect că prevederile referitoare la clauzele neuzuale au vocaţia de-a se aplica deopotrivă raporturilor civile şi celor de consum[9].
În acest sens, cu toate că normele din materia protecţiei consumatorului oferă un nivel de protecţie mai ridicat pentru un neprofesionist decât mecanismul clauzelor neuzuale, cele două instituţii utilizate pentru restabilirea echilibrului contractual sunt aproape identice, între acestea existând mai multe asemănări, ca de exemplu:
- Atât clauzele neuzuale cât şi normele de protecţie a consumatorului au ca finalitate protecţia echilibrului dintre prestaţiile asumate;
- În cazul ambelor mecanisme sunt prevăzute un număr limitativ de clauze, care în funcţie de modul concret în care sunt inserate în contract pot duce la plasarea unei părţi pe o poziţie de superioritate sau de inferioritate după caz;
- Clauzele neuzuale sunt reglementarea generală în materie, normele de consum preluând din conţinutul acestora.
- Este obligatoriu ca în cazul ambelor mecanisme să fie incidentă o clauză standard (nenegociată).
Concluzionând, sfera de aplicarea a art. 1203 C.civ nu este restrânsă doar la raporturile civile, posibilitatea de-a utiliza mecanismul clauzelor neuzuale fiind deschisă şi pentru raporturile juridice specifice altor domenii (dreptul consumului spre exemplu)
avocat Theodor Goje
[1] Art. 1203 C. civ. prevede: Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
[2]L. Pop, I.F.Popa, S.I.Vidu, Drept civil. Obligații, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, editura Universul Juridic, București 2020, p.100.
[3] Ibidem, p.98.
[4] Atragem atenţia asupra faptului că nu se aplică contractelor negociate, este imperativ ca acestea să fie regăsite în contracte unde clauzele sunt preredactate.
[5] L. Pop, I.F.Popa, S.I.Vidu, op.cit.
[6] I.F.Popa, Tirania Clauzelor neuzuale, publicat în Revista Română de Drept Privat, nr. 1 din 2016, preluată de pe: https://www.sintact.ro/#/publication/151010485?keyword=tirania%20clauzelor%20neuzuale&cm=SFIRST.
[7] I.F.Popa, op.cit.
[8] Ibidem.
[9] I.F.Popa, op.cit.