În fapt, reclamantul a postat o replică la un articol publicat pe blogul unei organizaţii, articol în care se vorbea despre corupţia existentă în poliţie şi despre faptul că această instituţie ar acţiona în scopuri politice. Articolul replică postat de reclamant a fost intitulat „I hate the cops, for f*ck’s sake”, iar în conţinutul său a utilizat un limbaj licenţios şi a proferat diferite injurii la adresa poliţiei.
Mai precis, acesta a susţinut, printre altele, că agenţii de poliţie ai statului sunt nişte curcani şi huligani, cei mai lipsiţi de educaţie reprezentanţi ai rasei animale. În plus, a susţinut că fiecare oras din Rusia ar trebui să aibă un cuptor de tipul celor de la Auschwitz, în care să fie arşi toţi poliţiştii necinstiţi, ca un prim pas pentru curăţarea societăţii de mizeria pe care o reprezintă aceşti curcani.
Pentru aceste fapte, reclamantul a fost condamnat de instanţele penale din Rusia pentru săvârşirea infracţiunii de incitare la ură (similară cu fapta prev. de art. 369 Cod penal român) la o pedeapsă de 1 an cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit prin hotărârea pronunţată în data de 28.08.2018 că a existat o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare protejat de art. 10 din Convenţie.
În linii mari, judecătorii de la Strasbourg au arătat că în asemenea situaţii este necesară o analiză atentă a întregul context în care au loc asemenea manifestaţii jignitoare şi chiar şocante, pentru a stabili dacă acestea sunt sau nu protejate de libertatea de exprimare. În speţă, s-a arătat că elementul decisiv a constat în lecturarea comentariilor publicate de reclamant într-un anumit context, pentru a stabili dacă este vorba de fapt despre o instigare la ură şi violenţă.
S-a reţinut că reclamantul a publicat acel comentariu pe fondul unor îngrijorări exprimate despre conduita şi implicarea poliţiei în politică, comentariu care urmărea de fapt să atragă atenţia asupra a ceea ce reclamantul considera a fi un abuz de putere din parte organelor locale ale poliţiei.
Curtea a arătat deopotrivă că, deşi cuvintele folosite de reclamant au fost jignitoare şi ofensatoare faţă de victimele Holocaustului, statul rus nu a analizat problema sub acest aspect şi nici nu a analizat de ce poliţia s-ar fi simţit ofensată sau ameninţată prin asemenea expresii.
Un alt element avut în vedere de Curte pentru pronunţarea acestei hotărâri a fost acela că reclamantul nu a adresat incitări la violenţă împotriva unui grup determinat de persoane sau unor anumite persoane, ci împotriva poliţiei privită ca instituţie publică. S-a arătat în acest context că expresiile utilizate nu constituie o veritabilă ameninţare de vreme ce starea socială din acea localitate era liniştită, neexistând revolte anti-poliţie sau vreo stare de tensiune generală în rândul comunităţii cauzată pe fondul unor subiecte politice sau sociale sensibile. În plus, s-a arătat că, de principiu, poliţia nu poate fi calificată ca fiind un grup vulnerabil care să necesite o protecţie sporită din partea statului.
Comunicatul de presă al Curţii Europene a Drepturilor Omului poate fi consultat aici.