Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit printr-o hotărâre recentă din data de 7 iulie 2026, pronunţată în cauza Carvalho Marques şi alţii c. Portugaliei, faptul că, oficialii cluburilor de fotbal pot critica prestaţiile arbitrilor în ceea ce priveşte imparţialitatea, chiar şi în termeni duri, această critică fiind protejată de libertatea de exprimare prevăzută de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a menţionat însă faptul că, protecţia libertăţii de exprimare se aplică în cazurile în care afirmaţiile rămân în zona opiniei şi nu conţin acuzaţii neprobate de corupţie sau de trucare a meciurilor.
Speţa vizează oficialii clubului de fotbal FC Porto, printre care societăţi deţinute în majoritate de Clubul de Fotbal Porto, directorul de comunicare al clubului şi preşedintelui consiliului de administraţie, care au fost sancţionaţi disciplinar şi amendaţi de către Consiliul Disciplinar al Federaţiei Portugheze de Fotbal pentru declaraţii făcute în presă, inclusiv în canalele de comunicare afiliate clubului, declaraţii prin care criticau activitatea anumitor arbitri şi sistemul de arbitraj în ansamblu, în urma unor meciuri care au implicat în special clubul rival de fotbal Benfica Lisabona.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat faptul că, arbitrii din competiţiile importante sunt expuşi unui nivel ridicat de atenţie publică, prin rolul lor central în desfăşurarea meciurilor şi prin impactul deciziilor pe care le iau. Astfel, arbitrii care participă la competiţii de fotbal de nivel înalt şi organismele de arbitraj pot fi supuşi unor limite mai largi ale criticii acceptabile şi se poate aştepta ca aceştia să suporte critici dure, chiar dacă au un ton ostil.
În ceea ce priveşte una dintre situaţiile cu care a fost sesizată, Curtea a considerat că declaraţiile făcute de FC Porto au fost critici acceptabile. Declaraţiile contestate se refereau la conduita profesională a arbitrilor şi la prestaţia lor publică. Clubul a pus la îndoială prestaţia unui arbitru, dar nu l-a acuzat direct de corupţie şi nici nu a insinuat că meciul de fotbal ar fi fost aranjat.
Comentarii precum arbitrul „are o problemă cu imparţialitatea” şi „cariera arbitrului a fost marcată de numeroase decizii nejustificate” au fost considerate de către CEDO judecăţi de valoare exprimate în mod obişnuit în contextul competiţiilor de fotbal şi care se situează în limitele criticii admisibile.
Prin urmare, CEDO a decis că hotărârile de sancţionare a oficialilor clubului, pronunţate în Portugalia în urma acelor declaraţii constituie o încălcare a articolului 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce protejează libertatea de exprimare.
Curtea a constatat eşecul instanţelor naţionale de a analiza natura acestor declaraţii, care constituiau judecăţi de valoare obişnuite în contextul competiţiilor de fotbal.
În schimb, CEDO a decis că au fost justificate hotărârile pronunţate de instanţele portugheze pentru acuzaţii de corupţie şi manipulare a meciurilor care îi vizau pe arbitri, mai exact, pentru afirmaţii prin care unul dintre aceştia era acuzat că ar fi acţionat în complicitate cu Benfica, clubul rival de fotbal.
Având în vedere limbajul exagerat, metaforic şi speculativ prin utilizarea sintagmelor „păpuşarul Benfica”, „infracţiunea rentează”, CEDO a statuat că aceste afirmaţii pot fi considerate judecăţi de valoare lipsite de o bază factuală suficientă pentru a intra sub incidenţa protecţiei libertăţii de exprimare. Astfel, Curtea a concluzionat că amenzile şi suspendările temporare aplicate reclamanţilor pe acest temei şi în temeiul regulamentului unei asociaţii de drept privat la care aceştia au acceptat în mod voluntar să se supună sunt justificate, iar instanţele naţionale au realizat o punere în balanţă adecvată între interesele concurente aflate în joc.
Hotărârea consolidează două linii de demarcaţie utile dincolo de dreptul sportului. Pe de o parte, arbitrii şi organismele de arbitraj din competiţiile de vârf sunt asimilaţi, sub aspectul limitelor criticii, persoanelor expuse public: critica dură, chiar ostilă, a prestaţiei lor profesionale este protejată. Pe de altă parte, acuzaţiile de corupţie şi de manipulare a rezultatelor reprezintă judecăţi de valoare care cer o bază factuală minimă care să le susţină plauzibilitatea, frecvenţa erorilor de arbitraj neţinând loc de probă a unei scheme infracţionale.