Ocrotirea persoanei fizice majore prezintă relevanţă în contextul în care dizabilităţile intelectuale şi psihosociale pot apărea fie vremelnic, fie din cauza vârstei înaintate a persoanelor. Astfel de situaţii impun instituirea unor măsuri de ocrotire. Lipsa lor poate cauza dificultăţi pentru membrii de familie, datorate nu numai folosirii propriilor fonduri pentru îngrijirea celor ajunşi în incapacitate, ci şi obstacolelor întâmpinate la încheierea actelor juridice absolut necesare pentru o administrare corespunzătoare a bunurilor.
Pentru înlăturarea unor astfel de impedimente şi pentru o mai uşoară asigurare a îngrijirii necesare majorului, legiuitorul a reglementat instituţia tutelei speciale, anul 2022 venind cu două elemente de noutate: asistenţa pentru încheierea actelor juridice şi consilierea judiciară.
Aceste măsuri pot fi solicitate de persoana care necesită ocrotire, de soţul sau rudele acestuia, de afini, de persoana care locuieşte cu el, de persoane apropiate, de administratorul condominiului şi de organele şi autorităţile prevăzute la art. 111 Cod civil.
În funcţie de gravitatea afectării gradului de autonomie al persoanei majore, se poate dispune, în ordine, una dintre următoarele măsuri:
Asistenţa pentru încheierea actelor juridice.
Această măsură poate fi dispusă, la cererea majorului, de către notarul public, pentru cazurile în care are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, pentru a-şi administra patrimoniul şi pentru a-şi exercita alte drepturi şi libertăţi civile. Perioada maximă pe care poate fi admisă este de 2 ani.
Sarcina asistentului se limitează la comunicarea şi primirea informaţiilor în interesul majorului şi la transmiterea deciziilor luate de acesta. Măsura nu acordă asistentului posibilitatea de a încheia acte juridice sau de a le încuviinţa în numele majorului, capacitatea lui nefiind afectată prin instituirea acesteia.
Asistenţa se face cu titlu gratuit, cu obligaţia majorului de a achita asistentului toate cheltuielile rezonabile efectuate pentru îndeplinirea sarcinii. De asemenea, asistentul are obligaţia de a prezenta un raport anual sau, după caz, la expirarea duratei asistenţei privind îndeplinirea sarcinii, către autoritatea tutelară.
În cazul în care asistentul nu îşi îndeplineşte sarcinile corespunzător, activitatea sa fiind păgubitoare majorului, orice persoană poate face plângere la instanţa de tutelă în circumscripţia căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul asistenţei.
Măsura va înceta în ipoteza expirării termenului pentru care a fost dispusă, la cererea majorului către notarul public, ca urmare a instituirii unei alte măsuri de ocrotire, a admiterii plângerii, în cazul decesului beneficiarului sau asistentului ori prin renunţarea expresă a asistentului.
Consilierea judiciară.
Măsura consilierii judiciare este rezervată persoanelor care suferă de deteriorarea parţială a facultăţilor mintale şi care necesită consilierea continuă în exercitarea drepturilor şi libertăţilor. Aceasta se poate dispune, la cererea persoanelor enumerate mai sus, de către instanţa de tutelă de la domiciliul sau reşedinţa majorului în beneficiul căruia se va insitui, numai în ipoteza în care asistenţa pentru încheierea actelor juridice nu este suficientă.
Consilierea judiciară poate fi dispusă pe o perioada de maxim 3 ani, termen pentru care se vor stabili, în funcţie de gradul de autonomie al persoanei ocrotite şi de eventualele nevoi speciale pe care le prezintă, categoriile de acte pentru care va fi necesară încuviinţarea sau reprezentarea persoanei. Pentru restul actelor nu va fi afectată capacitatea majorului protejat.
Tutela specială.
În cazul în care persoana suferă de deteriorarea totală a facultăţilor mintale şi este necesară consilierea continuă în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, se poate insitui tutela specială. Cererea se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul măsurii consilierii judiciare, însă numai în ipoteza în care asistenţa pentru încheierea actelor juridice sau consilierea nu sunt suficiente.
Perioada maximă admisă pentru instituirea tutelei este de 5 ani, exceptând situaţia în care deteriorarea facultăţilor mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, caz în care instanţa poate considera prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o perioadă care nu poate depăşi 15 ani.
La fel ca în cazul consilierii judiciare, în funcţie de gravitatea afectării autonomiei majorului ocrotit, se pot limita categoriile de acte pe care tutorele le poate încuviinţa sau pe care le poate încheia în calitate de reprezentant al acestuia.
Aspecte comune privind consilierea judiciară şi tutela specială.
Prin aceeaşi hotărâre prin care se dispune măsura de ocrotire se va numi şi persoana care va exercita funcţia de tutore, prioritate având soţul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuieşte cu cel ocrotit dacă aceasta are legături strânse şi stabile cu persoana ocrotită, în ipoteza în care nu există un tutore desemnat şi aceştia nu se împotrivesc.
Orice persoană are posibilitatea ca, în perioada în care discernământul nu îi este afectat şi beneficiază de capacitate deplină de exerciţiu, să încheie, sub formă autentică, un act unilateral sau o convenţie prin care să desemneze persoana care ar urma să aibă grijă de ea în eventualitatea în care va fi insitutită una dintre cele două măsuri.
De asemenea, cel care deja beneficiază de consiliere judiciară poate încheia un mandat de ocrotire pentru situaţia în care nu va mai putea să aibă grijă singur de persoana sa ori de bunurile sale, acordând această responsabilitate unei anumite persoane.
În cursul procesului, până la soluţionarea cererii de instituire a măsurii de ocrotire, este posibiliă numirea unui curator special provizoriu. Această măsură se dispune de către instanţă în caz de nevoie, atât pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui ocrotire se cere, cât şi pentru administrarea bunurilor acestuia.
Un aspect important întâlnit în practică priveşte efectuarea expertizelor psihologice şi psihiatrice necesare pentru determinarea gradului de autonomie a persoanei şi a prezenţei şi gravităţii deteriorării facultăţilor mintale. Deşi la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 140/2022 s-a presupus că expertizele necesare vor fi efectuate de către Insitutul Naţional de Medicină Legală, practica a dovedit faptul că partea reclamantă a fost nevoită să apeleze la experţi din domeniul privat, având în vedere ca instituţiilor de medicină legală nu li s-a comunicat, până la acest moment, procedura necesară.
Măsura de ocrotire încetează prin decesul celui ocrotit, la expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum şi la ridicarea ei.
În final, în cazul persoanelor puse sub interdicţie judecătorească la data intrării în vigoare a modificărilor aduse de Legea nr. 140/2022, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor reexamina aceste măsuri şi vor dispune fie înlocuirea măsurii cu una dintre măsurile de ocrotire, fie ridicarea acesteia, în cazul în care motivele pentru care s-a instituit interdicţia nu mai persistă sau dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înlocuire.
Până la data rămânerii definitive a hotărârilor pronunţate ca urmare a reexaminării, cei aflaţi sub interdicţie judecătorească se consideră ca fiind persoane cu privire la care a fost instituită tutela specială.
Concluzionând, având în vederea neconstituţionalitatea declarată prin Decizia nr. 601/2020 a măsurii de punere sub interdicţie judecătorească, Legea nr. 140/2022 a venit cu o încercare de a rezolva insuficienţele pe care reglementarea anterioară le prezenta, fiind însă, actual, o procedură în curs de dezvoltare care încă întâmpină piedici administrative.
avocat Alexa Scripcaru