Faţă de clientul societăţii noastre s-a luat, respectiv prelungit, în cursul urmăririi penale, măsura arestului preventiv, înlocuit la un moment dat cu arestul la domiciliu, şi care a încetat de drept urmare a omisiunii organului de urmărire penală de a solicita prelungirea ori o nouă înlocuire. În ziua următoare încetării de drept a arestului, procurorul de caz a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
Prin plângerea formulată împotriva acestei din urmă măsuri preventive, am invocat nelegalitatea ei, determinată de lipsa unor temeiuri noi faţă de cele avute în vedere la ultima prelungire a arestului la domiciliu. Deşi prevederile legale în materie nu prevăd condiţia existenţei unor temeiuri noi în cazul dispunerii controlului judiciar ulterior încetării unei alte măsuri preventive, am solicitat instanţei aplicarea prin analogei a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 17 ianuarie 2017 coroborată cu prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a admis plângerea formulată pentru clientul nostru şi a dispus revocarea controlului judiciar, validând astfel argumentele privind nelegalitatea măsurii preventive invocate. Din această perspectivă, în principal am susţinut că deşi nu există o dispoziţie legală care să impună identificarea unor temeiuri noi pentru a dispune în aceeaşi cauză controlul judiciar ulterior încetării unei măsuri preventive privative de libertate, această condiţie rezultă, de o manieră implicită, din raţiunea ce a stat la baza pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22/2017 şi din considerentele acesteia.
Detaliind, prin Decizia CCR antereferită, s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative reglementată de dispoziţiile art. 220 alin. 1 C.proc.pen. – forma în vigoare la data pronunţării deciziei – care permitea luarea măsurii arestului la domiciliu, în condiţiile în care anterior inculpatul a fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeaşi cauză, în lipsa unor temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate. Poziţia CCR a determinat intervenţia legiuitorului care, prin Legea nr. 201/2023, a introdus art. 223 alin. 3 C.proc.pen., care prevede că:
„Faţă de inculpatul care, în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, a mai fost arestat preventiv sau faţă de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.”
Având în vedere că în Decizia CCR nr. 22/2017 nu se face vreo referire directă la dispunerea controlului judiciar în aceleaşi condiţii a inexistenţei unor temeiuri noi, legiuitorul nu a considerat necesar să intervină pentru reglementarea şi acestei ipoteze cvasi-identice.
În aceste condiţii, am preferat, din raţiuni de celeritate, să solicităm instanţei aplicarea prin analogie a Deciziei CCR nr. 22/2017, respectiv aplicarea directă a prevederilor convenţionale relevante, în detrimentul sesizării CCR cu o nouă excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. 1 C.proc.pen. Constatând temeinicia argumentelor invocate, Tribunalul Bacău a admis plângerea şi a revocat măsura controlului judiciar, arătând, în esenţă, următoarele:
„Ca argument de sinteză, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că măsura controlului judiciar dispusă la data de 05.08.2024 este nelegală, fiind luată de un organ necompetent, în absenţa unei analize privind necesitatea şi proporţionalitatea acesteia, şi fără existenţa unor temeiuri noi de natură să o justifice.
Sub un prim aspect, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că măsură preventivă a controlului judiciar a fost dispusă ca o nouă măsură preventivă, nu ca înlocuire a celei anterioare, aspect ce rezultă atât din formularea actului, cât şi din conţinutul său, iar luarea unei noi măsuri preventive impunea, aşa cum în mod judicios a observat apărarea, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 22/2017), existenţa unor temeiuri noi care să justifice o atare ingerinţă în drepturile fundamentale ale persoanei.
Cu toate acestea, nu s-a indicat niciun temei nou de fapt sau de drept care să justifice luarea unei noi măsuri preventive, iar faptele şi împrejurările invocate în cuprinsul ordonanţei de luare a controlului judiciar sunt identice cu cele reţinute anterior la dispunerea sau prelungirea măsurilor preventive privative de libertate. […]
Potrivit dispoziţiilor art. 212 Cod procedură penală, luarea unei măsuri preventive trebuie să fie justificată de existenţa unor temeiuri temeinice privind necesitatea acesteia, raportat la scopul urmăririi penale. În lipsa unor elemente noi, reiterarea aceloraşi împrejurări nu poate justifica instituirea unei noi măsuri restrictive de libertate, aşa cum este controlul judiciar, sub sancţiunea încălcării principiului legalităţii şi proporţionalităţii prevăzute de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional.
Această exigenţă a fost statuată expres de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 22/2017, conform căreia dispunerea unei noi măsuri preventive, chiar şi mai blânde, după încetarea uneia anterioare, necesită existenţa unor temeiuri noi. În caz contrar, se ajunge la o formă de perpetuare nelegală a restrângerii drepturilor fundamentale ale persoanei acuzate. […]
În aceste condiţii, măsura arestului la domiciliu a încetat ope legis, iar procurorul nu mai putea dispune o înlocuire, ci doar luarea unei noi măsuri preventive, posibilă, aşa cum s-a arătat mai sus, exclusiv în prezenţa unor temeiuri noi, conform Deciziei CCR nr. 22/2017.”
Deşi considerăm că soluţia este întru totul corectă, având în vedere reticenţa unor instanţe în aplicarea prin analogie a unei Decizii CCR la o ipoteză ce nu este expres vizată de dispozitivul ori considerentele ei, respectiv în aplicarea directă a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, pentru evitarea unor soluţii injuste întemeiate pe litera legii, este în continuare necesară o intervenţie legislativă care să prevadă expres condiţia existenţei unor temeiuri noi pentru dispunerea măsurii controlului judiciar atunci când faţă de aceeaşi persoană şi în aceeaşi cauză au existat anterior alte măsuri preventive.
Asistarea clientului în cauză a fost asigurată de o echipă de avocaţi din cadrul societăţii noastre formată din avocat Florin Mircea şi avocat Florina Suciu.