Persoana achitată definitiv poate obţine de la stat daune morale pentru reţinere şi pentru controlul judiciar, precum şi cheltuielile făcute pentru apărare în procesul penal. Aceasta este concluzia unei hotărâri pronunţate recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a anulat recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş prin care statul fusese obligat să plătească daune morale pentru controlul judiciar dispus faţă de un client al nostru. Anterior, în aceeaşi cauză, statul fusese obligat definitiv să plătească daune morale pentru reţinerea clientului şi cheltuielile de apărare din procesul penal. Acţiunea civilă a început în 2020, iar instanţa supremă s-a pronunţat de trei ori, lămurind mai multe probleme de drept privind răspunderea statului faţă de persoanele achitate.
Clientul, la data faptelor manager într-o companie cu capital de stat, a fost cercetat pentru abuz în serviciu de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş. În cursul urmăririi penale a fost reţinut, apoi plasat sub control judiciar timp de 11 luni. În această perioadă i s-a interzis, printre altele, să exercite funcţia pe care o deţinea. Instanţele penale l-au achitat definitiv în 2020, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală. Ulterior, clientul a chemat în judecată Statul Român şi DNA. A solicitat recuperarea cheltuielilor făcute pentru apărare în procesul penal, precum şi despăgubiri pentru reţinere, pentru controlul judiciar şi pentru atingerile aduse vieţii private şi prezumţiei de nevinovăţie. Tribunalul Mureş a respins în mare parte cererile, iar pretenţiile legate de măsurile preventive au fost considerate prescrise.
Cheltuielile de apărare din procesul penal pot fi recuperate de la stat de persoana achitată. Statul a susţinut că nu poate fi considerat parte care a pierdut procesul atunci când procurorul îşi exercită atribuţiile legale. Printr-o hotărâre din 2023, Înalta Curte a respins această apărare. Instanţa supremă a reţinut că, dacă procesul penal nu a fost declanşat de o persoană vătămată sau de o parte civilă căreia să-i poată fi imputate cheltuielile, art. 276 alin. (6) C. proc. pen. trimite la legea civilă, respectiv la art. 453 C. proc. civ. Culpa procesuală a statului rezultă din pierderea procesului. Împrejurarea că organele judiciare şi-au exercitat atribuţiile conferite de lege este lipsită de relevanţă. Statul a fost obligat definitiv să plătească peste 140.000 de lei, reprezentând cheltuielile suportate de client în procesul penal.
Termenul de prescripţie pentru despăgubirile cerute ca urmare a măsurilor preventive curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare, nu de la încetarea măsurii. Şi această dezlegare a fost dată prin hotărârea din 2023. Data la care au încetat reţinerea sau controlul judiciar nu are relevanţă, pentru că încetarea de drept a unei măsuri preventive nu face cunoscut caracterul ei nedrept. Abia hotărârea definitivă de achitare răstoarnă aparenţa de legalitate a măsurii.
Pentru reţinere, persoana achitată are dreptul la despăgubiri în temeiul art. 539 C. proc. pen., în forma rezultată din Decizia nr. 136/2021 a Curţii Constituţionale. Prin decizia instanţei de contencios constituţional s-a constatat neconstituţionalitatea excluderii dreptului la reparaţie în cazul privării de libertate urmate de achitare. Dreptul la despăgubire există chiar dacă nelegalitatea reţinerii nu a fost constatată în condiţiile Deciziei nr. 15/2017 a ÎCCJ în recurs în interesul legii. Curtea de Apel Târgu Mureş a acordat ulterior daune morale pentru reţinere, iar soluţia a rămas definitivă.
Pentru controlul judiciar, despăgubirile se pot obţine pe calea răspunderii civile delictuale, deşi legea nu prevede o procedură specială de reparaţie. Pe această chestiune s-a purtat cea mai lungă dispută din dosar. Controlul judiciar este o măsură neprivativă de libertate şi nu intră în sfera art. 539 C. proc. pen. Înalta Curte a reţinut că principiul răspunderii civile delictuale, consacrat de art. 1349 şi art. 1357 C. civ., se aplică şi atunci când o faptă încalcă o normă constituţională care ocroteşte un drept fundamental, chiar în lipsa încălcării unei dispoziţii legale exprese. Soluţia de achitare, împreună cu garanţiile constituţionale, justifică antrenarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin măsura preventivă.
În rejudecare, curtea de apel a respins totuşi cererea, cu argumentul că măsura fusese dispusă legal. Printr-o hotărâre din 2025, Înalta Curte a casat din nou hotărârea şi a constatat că instanţa de apel a nesocotit caracterul obligatoriu al dezlegărilor anterioare (art. 501 C. proc. civ.) şi că dreptul la compensaţie se întemeiază pe caracterul injust al măsurii, relevat de achitare. În al doilea ciclu de rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureş a acordat daune morale şi pentru controlul judiciar.
Prin ultimul recurs, statul a atacat şi această decizie. A încercat să repună în discuţie prescripţia şi să susţină că răspunderea sa pentru activitatea organelor judiciare se limitează la cazurile prevăzute de art. 538 – 539 C. proc. pen. Echipa noastră a arătat că ambele chestiuni fuseseră tranşate definitiv prin deciziile anterioare ale instanţei supreme, care se impun cu autoritate de lucru judecat (art. 430 şi art. 432 C. proc. civ.). Instanţa de rejudecare era, prin urmare, ţinută de limitele stabilite prin casare. Prin hotărârea recent pronunţată, Înalta Curte a anulat recursul statului, iar decizia curţii de apel a rămas definitivă.
Cauza a produs astfel un set coerent de dezlegări utile oricărei persoane achitate definitiv. Cheltuielile de apărare din procesul penal se pot recupera de la stat, pe temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 C. proc. civ. Termenul de prescripţie pentru despăgubirile legate de măsurile preventive curge de la achitarea definitivă. Măsurile privative de libertate intră sub incidenţa art. 539 C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurat de Curtea Constituţională. Pentru controlul judiciar, în lipsa unei proceduri speciale, rămâne deschisă calea dreptului comun al răspunderii civile delictuale.
Clientul nostru a fost asistat de o echipă de avocaţi ai SCA Chiriţă şi Asociaţii formată din: Bianca Pantea, Flavia Ţuică, Theodor Goje şi Răzvan Racolţa.