Printr-o hotărâre din 22.05.2026, Judecătoria Şimleu Silvaniei a dispus, în rejudecare, achitarea clientului societăţii noastre pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) Cod penal. Soluţia a fost pronunţată în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. – fapta nu e prevăzută de legea penală şi a fost pronunţată într-o cauză în care procedurile au durat aproape patru ani şi care a parcurs anterior o etapă de judecată în primă instanţă şi o etapă de apel, finalizată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza vizează un eveniment din vara anului 2022, când clientul societăţii noastre ar fi condus un autovehicul sub influenţa substanţei AB-PINACA, identificată în probele biologice prelevate ulterior. În primul ciclu procesual, Judecătoria Şimleu Silvaniei a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale şi, prin revocarea amânării aplicării unei pedepse stabilite anterior pentru o altă faptă, la executarea în regim de detenţie a unei pedepse rezultante de 8 luni închisoare. Sentinţa a fost desfiinţată de Curtea de Apel Cluj, care a admis apelurile declarate atât de inculpat, cât şi de parchet, şi a dispus rejudecarea cauzei, reţinând că prima instanţă a depăşit limitele învestirii sale prin actul de sesizare, cu încălcarea art. 371 C. proc. pen. şi a garanţiilor procesului echitabil reglementate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În rejudecare, judecata a fost amânată succesiv în aşteptarea pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra unei chestiuni de drept aflate într-o legătură directă cu obiectul cauzei. Prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) Cod penal, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa substanţelor psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa substanţei psihoactive în probele biologice, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
În considerentele aceleiaşi decizii, Înalta Curte a explicitat că existenţa unei substanţe psihoactive în corpul unei persoane nu echivalează automat cu starea de a fi sub influenţa acelei substanţe. Conform consensului ştiinţific şi medico-legal european şi internaţional, efectele psihoactive se exercită doar atât timp cât substanţa activă sau metaboliţii săi activi se află în sânge într-o concentraţie cel puţin egală cu o limită cut-off acceptată internaţional. Atunci când substanţa nu mai poate fi identificată în sânge, dar persistă în alte căi de eliminare (urină, fir de păr), în diferite forme, inclusiv metaboliţi inactivi sau activi sub limita cut-off, persoana nu se mai află sub influenţa acelor substanţe în sensul textului de incriminare.
Aplicând aceste considerente, instanţa a constatat în cauză că examenul toxicologic al probelor biologice prelevate de la clientul nostru a relevat prezenţa substanţei AB-PINACA exclusiv în urină, iar analiza pe sânge efectuată cu aceeaşi ocazie a avut rezultat negativ. Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca a comunicat în mod expres, prin răspunsul adresat instanţei în cursul rejudecării, că, pe baza determinărilor calitative efectuate în 2022, nu poate efectua o expertiză medico-legală pentru a determina afectarea capacităţii inculpatului de a conduce pe drumurile publice. La aceasta s-a adăugat circumstanţa că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, clientul nostru era consumator cronic de substanţe psihoactive, împrejurare care, conform datelor medico-legale, permite detectarea substanţei în urină mult timp după ce eventualele efecte psihoactive au încetat.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că pe baza materialului probator administrat nu se poate stabili cu certitudine dacă, la momentul conducerii pe drumurile publice, capacitatea clientului nostru de a conduce a fost afectată, respectiv dacă substanţa AB-PINACA identificată în mostra de urină era aptă să modifice abilităţile şi comportamentul său. Acest dubiu se răsfrânge asupra întrunirii elementelor de tipicitate a infracţiunii, întrucât aptitudinea substanţei de a afecta capacitatea de a conduce este, după Decizia nr. 25/2025, un element constitutiv al laturii obiective. În consecinţă, instanţa a dispus achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., reţinând că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Soluţia ilustrează semnificaţia practică a Deciziei nr. 25/2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauzele având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) Cod penal aflate în curs de judecată. Cauzele întemeiate exclusiv pe rezultate pozitive obţinute prin analiza probelor de urină, fără o analiză cantitativă pe sânge şi fără o evaluare a aptitudinii substanţei de a afecta capacitatea de a conduce la momentul faptei, ridică probleme reale de tipicitate. Standardul probatoriu impus de instanţa supremă plasează în centrul analizei expertiza medico-legală, iar nu simpla detectare a substanţei.
Clientul a fost reprezentat de o echipă de avocaţi formată din Cosmin-Daniel Bulea şi Ştefan Alexandru.