Printr-o hotărâre recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în casaţie exercitat de clientul societăţii noastre, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de apel – Curtea de Apel Târgu Mureş.
În istoricul cauzei, printr-un rechizitoriu emis în vara anului 2020 a fost trimisă în judecată o persoană acuzată de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale) – evidenţierea, în actele contabile, în factura electronică sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. Persoanei cercetate i s-a imputat că în perioada septembrie 2012 – iunie 2013, în calitate de administrator al unei societăţi, ar fi dispus înregistrarea cheltuieli fictive în evidenţa contabilă a societăţii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Societatea administrată de persoana cercetată a executat lucrări de construcţii în beneficiul unei unităţi administrativ-teritoriale, lucrări pentru care a fost remunerată conform contractului. Pentru o parte din componentele lucrărilor executate în beneficiul unităţii administrativ-teritoriale, societatea a apelat la subcontractori. Organele de urmărire penală şi instanţele de fond şi apel au arătat că lucrările au fost efectiv executate, însă nu ar fi fost executate de societăţile subcontractoare, singurul argument fiind acela că societăţile subcontractoare nu ar fi avut resursele necesare pentru a executa lucrările în mod legal. S-a arătat că societăţile subcontractoare nu ar fi prestat lucrările şi ar fi livrat doar facturi fictive. Organele judiciare au arătat că este foarte probabil ca societatea administrată de persoana cercetată să fi executat lucrările cu proprii angajaţi sau zilieri, însă nu prin intermediul societăţilor subcontractoare şi cu un cost mult mai scăzut.
Printr-o sentinţă din toamna anului 2023, Tribunalul Mureş s-a dispus încetarea procesului penal faţă de persoana cercetată ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Cu toate acestea, prin hotărâre a fost reţinută vinovăţia persoanei cercetate, care a fost obligată, în solidar cu societatea administrată, la suportarea daunelor materiale constând în prejudiciul cauzat bugetului statului, compus din TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente, dobânzi şi penalităţi de întârziere. Persoana cercetată a exercitat calea de atac a apelului faţă de sentinţa instanţei de fond, însă printr-o decizie din toamna anului 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins calea de atac.
Societatea noastră a fost angajată de persoana cercetată doar după epuizarea căii ordinare de atac, astfel încât recursul în casaţie era singura cale de atac viabilă pe care o mai puteam exercita. Recursul în casaţie exercitat a fost întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen. – inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.
În calea de atac a recursului în casaţie, instanţa supremă a remarcat că instanţa de apel şi-a însuşit în totalitate argumentele instanţei de fond şi starea de fapt stabilită, motiv pentru care analiza instanţei de recurs s-a raportat la elementele factuale indicate în hotărârea primei instanţe. În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că prima instanță nu a procedat la o analiză a tuturor elementelor factuale, astfel încât instanța de casație să poată aprecia asupra tipicității faptei de evaziune fiscală pentru care a fost trimisă în judecată persoana cercetată.
În acest context, instanţa supremă a arătat că instanţele din ciclul procesual ordinar nu au analizat apărările persoanei cercetate cu privire la realizarea lucrărilor prin intermediul subcontractorilor, nu au analizat relevanţa documentelor semnate de reprezentanții Direcției Tehnice a unităţii administrativ-teritoriale cu privire la care expertul contabil și-a declinat competența, nu au analizat circuitul ulterior al sumelor prin care au fost achitate lucrările menționate în facturile pretins fictive, în sensul verificării stingerii obligaţiilor fiscale de către societăţile subcontractoare.
De asemenea, deşi instanţele din ciclul procesual ordinar au reţinut că este foarte probabil ca societatea administrată de persoana cercetată să fi executat lucrările cu proprii angajaţi sau zilieri, însă nu prin intermediul societăţilor subcontractoare şi cu un cost mult mai scăzut, sub aspectul existenţei şi cuantumului pretinsului prejudiciu, nu s-a stabilit care este valoarea cheltuielilor făcute de societatea administrată de persoana cercetată pentru executarea acestor lucrări. Instanţa supremă a arătat că în situația în care lucrările au fost realizate în fapt, dar nu prin intermediul celor două societăți subcontractoare, obligațiile fiscale trebuie raportate la diferența dintre cheltuielile presupus fictive și cele reale. Or în cauză nu s-a stabilit nici măcar dacă există o astfel de diferență.
Întrucât nu au fost lămurite toate aspectele de fapt relevante, instanţa supremă a constatat că nu poate verifica în ce măsură acțiunile sau inacțiunile persoanei cercetate corespund sau nu normei de incriminare a evaziunii fiscale, fiind în imposibilitate de a face o analiză a cauzei prin prisma cazurilor de casare invocate. Această situație nu poate fi opusă persoanei cercetate cu consecința respingerii căii de atac, dar nici nu poate îndreptăți instanța de recurs în casație să o admită, să rejudece cauza și să dispună achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu motivarea că nu au fost analizate toate elementele factuale ale cauzei. Astfel, instanţa supremă a apreciat că lipsa unei analize a tuturor elementelor factuale care să permită verificarea concordanței cu dispozițiile legale în care a fost încadrată fapta și care împiedică examenul pe care îl presupune această cale extraordinară de atac, nu poate atrage o altă soluție decât aceea de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Apărarea clientului societăţii noastre a fost asigurată de o echipă de avocaţi formată din Ştefan Alexandru şi Radu Chiriţă.