Tribunalul Cluj a dispus încetarea procesului penal într-un cauză în care s-au formulat acuzaţii de evaziune fiscală, dar în care a fost achitat prejudiciul, majorat cu 20% din baza de calcul, iar accesoriile au fost anulate printr-o decizie ANAF.
Starea de fapt.
Persoanele cercetate au fost trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive). În cauză s-a reţinut un prejudiciu în valoare de 98.000 euro, rezultat în urma sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat de stat.
Prejudiciul produs şi o parte din accesorii au fost achitate de societatea administrată de persoanele cercetate, iar acestea din urmă au achitat 20% din valoarea prejudiciului. Restul accesoriilor au fost anulate printr-o decizie a ANAF în baza prevederilor din O.G. nr. 6/2019.
ANAF vs. ANAF.
În speţă au fost implicate două Administraţii Judeţene ale Finanţelor Publice. Una competentă teritorial prin raportare la sediul societăţii, care a dispus aplicarea prevederilor din O.G. nr. 6/2019 şi anularea accesoriilor şi a arătat că în opinia sa, nu se impune constituirea de parte civilă în dosar, prejudiciul fiind stins, şi o a doua, care a reprezentat Statul Român în procesul penal şi a solicitat obligarea persoanelor cercetate la plata accesoriilor anulate printr-o decizie definitivă emisă de ANAF.
În motivarea acestei solicitări s-a arătat că beneficiul anulării accesoriilor a fost acordat societăţii comerciale administrată de către persoanele cercetate, în temeiul unui raport juridic fiscal, iar în dosarul penal se soluţionează un raport juridic penal şi cele două raporturi nu se suprapun.
Încetarea procesului penal în baza unei cauze de nepedepsire.
Instanţa a admis solicitarea noastră şi a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 conform căruia „În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 61, 8 sau 9 nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare”.
Cu privire la accesoriile anulate, instanţa a reţinut că există mai multe modalităţi de stingere a creanţelor fiscale, printre care şi anularea acestora, astfel încât, odată anulate, nu se mai poate solicita plata lor.
Încetarea procesului penal: cauză de nepedepsire vs. prescripţia răspunderii penale.
Instanţa a constatat existenţa ambelor temeiuri de încetare a procesului penal, dând întâietate cauzei de nepedepsire deoarece aceasta a intervenit prima în cauză, în sens cronologic.
Mai exact, incidenţa cauzei de nepedepsire s-a produs în luna martie a anului 2022, odată cu plata a 20% din valoarea prejudiciului, acesta fiind deja achitat şi accesoriile anulate la acea dată.
Termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2020, însă instanţa a reţinut că această interpretare poate fi dată doar începând cu data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 358 din 26.05.2022 a Curţii Constituţionale, adică din 09.06.2022 şi a dispus astfel încetarea procesului penal în baza cauzei de nepedepsire survenită în martie 2022.
Soluţia nu este definitivă.
Reprezentarea clienţilor a fost realizată de avocaţii Bianca Pantea şi Leila Rus.