În afacerea Euro Tyre BV – Sucursal em Portugal c. Autoridade Tributária e Aduaneira, C.J.U.E. a fost chemată să se pronunţe asupra interpretării articolului 131 și a articolului 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Euro Tyre este o sucursală portugheză a unei societăți de drept neerlandez, Euro Tyre BV. Aceasta desfășoară activități de import, de export și de comercializare de pneuri de diferite mărci către vânzători cu amănuntul stabiliți în Portugalia și în Spania. Pe piața spaniolă, ea își efectuează vânzările în parte direct și în parte prin intermediul unui distribuitor, respectiv Euro Tyre Distribución de Neumáticos SL.
Litigiul principal privește mai multe vânzări efectuate de către Euro Tyre Distribución de Neumáticos (în perioada 2010-2012), înregistrată ca persoană impozabilă în scopuri de TVA în Spania, fără a fi supusă în acest stat membru regimului de impozitare a achizițiilor intracomunitare și nici înregistrată în sistemul de schimb de informații privind TVA‑ul.
Dobândirea calităţii de operator intracomunitar şi înregistrarea în sistem a avut loc abia în raport de data de 1 iulie 2012.
În urma controlului fiscal care a avut ca obiect anii 2010-2012, autoritatea fiscală și vamală a efectuat rectificări ale TVA‑ului datorat de societatea Euro Tyre Distribución de Neumáticos. Raţiunea recalificării TVA – ului a fost că la data vânzărilor în cauză Euro Tyre Distribución de Neumáticos nu era nici înregistrată pentru efectuarea de operațiuni intracomunitare în Spania, nici înregistrată în sistemul VIES (sistemul privind TVA).
În cadrul contestaţiei formulate împotriva recalificării societatea a arătat că prevederea din Regimul TVA‑ului în operațiunile intracomunitare[1] conform căreia persoana care achiziționează bunurile trebuie să fie supusă unui regim de impozitare a achizițiilor intracomunitare de bunuri și să fie înregistrată în sistemul privind TVA, este urmarea unei transpuneri defectuoase a Directivei TVA. Astfel, o asemenea condiție nu ar figura la articolul 138 din această directivă și ar reprezenta cel mult o cerință de natură formală impusă numai de Republica Portugheză.
Astfel, instanța de trimitere a ridicat problema dacă scutirea livrărilor intracomunitare, prevăzută la articolul 138 alineatul (1) din Directiva TVA, poate fi supusă condiției ca persoana care achiziționează bunurile, cu sediul într‑un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor, să fie înregistrată în cel dintâi stat în vederea efectuării de operațiuni intracomunitare și să figureze în sistemul privind TVA.
Totodată, instanţa de trimitere a ridicat şi întrebarea dacă principiul proporționalității se opune interpretării articolului 138 alineatul (1) din Directivă în sensul că scutirea trebuie refuzată în cazul în care un vânzător cu domiciliul într‑un stat membru are cunoștință de faptul că cumpărătorul, domiciliat în alt stat membru, deși este, în acest alt stat membru, titular al unui număr de identificare valabil în scopuri de TVA, nu este înregistrat în sistemul privind TVA și nici nu este supus în statul respectiv unui regim de plată a taxei aferente achizițiilor intracomunitare de bunuri, dar are convingerea că cumpărătorului îi va fi aprobată înregistrarea ca operator intracomunitar cu efect retroactiv.
În privinţa întrebărilor preliminare formulate, Curtea a statuat că art. 131 și articolul 138 alineatul (1) din Directiva privind TVA trebuie interpretate în sensul că se opun ca administrația fiscală a unui stat membru să refuze scutirea de taxa pe valoarea adăugată a unei livrări intracomunitare pentru simplul motiv că, la data acestei livrări, persoana care achiziționează bunurile, cu domiciliul în statul membru de destinație și titulară a unui număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată valabil pentru operațiunile efectuate în acest stat, nu este nici înregistrată în sistemul de schimb de informații privind taxa pe valoarea adăugată, nici supusă unui regim de impozitare a achizițiilor intracomunitare, deși nu există niciun indiciu concret cu privire la existența unei fraude și s‑a demonstrat că sunt îndeplinite condițiile de fond pentru scutire.
În acest caz, articolul 138 alineatul (1) din directiva menționată, interpretat în lumina principiului proporționalității, se opune de asemenea unui astfel de refuz în cazul în care vânzătorul avea cunoștință de împrejurările caracteristice ale situației persoanei care achiziționează bunurile în ceea ce privește aplicarea taxei pe valoarea adăugată și avea convingerea că ulterior persoana care achiziționează bunurile urma să fie înregistrată cu efect retroactiv în calitate de operator intracomunitar.
[1] Regime do IVA das Transações Intracomunitárias