Într-un dosar penal soluţionat recent, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată a unei societăţi (subsidiară locală a unui concern european) care activează în domeniul construcţiilor de drumuri, autostrăzi şi altor obiective industriale, precum şi a unui inginer din cadrul entităţii, pentru săvârşirea infracţiunilor de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă (SSM), faptă prevăzută de art. 349 alin. 1 Cod penal. Prin actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că, în contextul desfăşurării lucrărilor de excavaţii necesare pentru instalarea unei staţii de pompare într-un sat din judeţul Cluj în luna decembrie 2015, unul din malurile săpăturii realizate în vederea introducerii staţiei s-ar fi surpat iar un membru al echipei de muncitori prezente la faţa locului ar fi fost suprins de pământul surpat, fiindu-i imobilizat piciorul stâng. În urma evenimentului, persoana vătămată ar fi suferit politraumatisme ce ar fi culminat cu invaliditatea sa parţială.
În cuprinsul procesului-verbal de cercetare al accidentului de muncă, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj, au fost identificate următoarele cauze de producere ale acestuia: (i) nu au fost identificate şi introduse măsuri specifice de protecţie colectivă a lucrătorilor, în faza de proiect întocmit de(…), adaptate la situaţia concretă din teren, pentru a evita prăbuşirea sau surparea malurilor în cazul lucrărilor de excavaţii, fiind încălcate astfel prevederileart. 13 lit. a din Legea 319/2006 cu privire la asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale(…); (ii) nu au fost luate măsuri corespunzătoare din punct de vedere organizatoric şi tehnic de către maistrul(…), referitoare la situaţia din luna decembrie 2015, respectiv infiltraţiile mari de apă şi necesitatea întreruperii lucrării de excavaţie de mai multe ori pentru evacuarea apei, încălcându-se prevederile fişei postului acestuia şi ale art. 23 alin. 1 lit. d din Legea 319/2006 vizând informarea şefului ierarhic despre orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie(…). Cu toate că inspectorii ITM au stabilit că factorii responsabili de producerea accidentului sunt exclusiv societatea de proiectare şi angajatul societăţii care a executat lucrările de construcţii (ulterior concluziile au fost modificate în sensul reţinerii culpei concurente a societăţii inculpate, după cum se va vedea), organele de urmărire penală au ales să modifice parţial constatările, respectiv să nu pună sub acuzare firma de proiectare şi, în schimb, să formuleze acuzaţii faţă de societatea care a executat lucrările de construcţii deoarece, deşi ar fi corectă constatarea că prima nu ar fi identificat şi introdus măsurile specifice impuse de reglementările în domeniu, acestea ar fi existat în realitate, fiind prevăzute în planul SSM şi în instrucţiunile proprii ale societăţii pentru aplicarea măsurilor SSM, însă în concret nu ar fi fost puse în aplicare.
Prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a reţinut că faptele societăţii inculpate în calitate de executant al lucrărilor de construcţii şi a inculpatului ce a exercitat funcţia de maistru însărcinat cu supravegherea lucrărilor, care, cu ştiinţă, în nu ar fi luat măsurile de sănătate şi securitate în muncă impuse în Planul SSM propriu şi al beneficiarului, precum şi în Raportul de inspecţie pe linie de SSM-PSI mediu, omisiune având ca efect pretinsa producere, la data de 29.12.2015, a unui accident de muncă soldat cu invaliditatea angajatului (…), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de neluare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă prev. de art. 349 alin. 1 C.pen.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, Secţia penală, iar prin sentinţa pronunţată, judecătorul fondului a confirmat acuzaţiile formulate de parchet şi a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile imputate. A reţinut că din probatoriul administrat ar fi rezultat că inculpatul, care de altfel a mers pe procedura recunoaşterii învinuirii, era cel care ar fi avut obligaţia de a asigura securitatea malurilor sau oprirea lucrărilor, după caz, având în vedere starea vădită de pericol existentă pentru angajaţi. În pofida faptului că ar fi prevăzut că există şanse reale de materializare a pericolului de surpării malurilor (având în vedere că în ziua anterioară ar fi existat infiltraţii mari de apă, fiind necesară pomparea apei din excavaţie pe tot parcursul efectuării lucrărilor, precum şi că ar fi desemnat o persoană care să supravegheze dacă apar fisuri în jurul excavaţiei, persoană care ar fi şi semnalizat apariţia lor, însă prea târziu), nu ar fi luat măsurile necesare în vederea asigurării securităţii muncitorilor, măsuri prevăzute în planul SSM care ar fi trebuit să constea în folosirea unor mijloace corespunzătoare de prevenire a surpării malurilor şi nici nu ar fi dispus stoparea lucrărilor până la momentul identificării unei alte soluţii tehnice.
Prima instanţă a mai stabilit că societatea inculpată ar fi, deopotrivă, responsabilă de neluarea măsurilor SSM cu toate că ar fi avut această obligaţie şi a înlăturat în integralitate apărările formulate. Pe de o parte întrucât săpătura în taluz efectuată în cazul excavaţiei, prevăzută în ambele planuri (propriu SSM şi planul SSM al beneficiarului lucrărilor), Raportul de inspecţie pe linie de SSM-PSI mediu şi în normativele incidente, nu ar fi reprezentat o modalitate corespunzătoare şi suficientă de a înlătura în concret pericolul de surpare a malurilor iar, pe de altă parte, pentru că săpătura în taluz nu ar fi fost efectuată corespunzător potrivit probelor din dosar. Au fost respinse şi apărările privind faptul că persoanei vătămate nu i s-a ordonat să coboare în excavaţie pentru a efectua diferite lucrări, respectiv că inculpatul (…) nu şi-a respectat obligaţiile din fişa postului şi a luat decizia continuării lucrărilor în loc să anunţe pe cale ierarhică pericolul existent şi să oprească lucrările până la găsirea altei soluţii tehnice.
Împotriva hotărârii a declarat apel doar societatea inculpată, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.
Înainte ca instanţa de control judiciar să pronunţe soluţia finală în cauză, a fost soluţionată definitiv procedura judiciară desfăşurată în paralel în faţa instanţei de contencios administrativ prin care societatea inculpată a contestat, printre altele, procesul-verbal revizuit al ITM (emis ulterior trimiterii în judecată în dosarul penal) în legătură cu acelaşi accident de muncă ce ar fi avut loc decembrie 2015, sub aspectul lipsei de fundament a concluziei de reţinere a culpei societăţii în producerea evenimentului, solicitând anularea procesului-verbal şi pentru acest motiv. Precum organele de urmărire penală, inspectorii ITM au decis că societatea ar fi culpabilă pe motiv că nu ar fi fost adoptate soluţii corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi organizatoric, conform prevederilor legale privind SSM a lucrătorilor, respectiv asigurarea unui sistem de protecţii colective împotriva prăbuşirii sau surpării malurilor, adaptate la situaţia din teren şi asigurarea unei supravegheri şi control specializat al lucrărilor ţinând cont de situaţia infiltraţiilor mari de apă din ziua producerii evenimentului, astfel că ar fi fost încălcate planurile SSM şi normativele în domeniu.
Asupra criticilor de netemeinicie aduse concluziilor procesului-verbal revizuit al ITM, Curtea de Apel Cluj, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în calitate de instanţă de control judiciar, le-a admis şi a stabilit definitiv că persoanele responsabile de producerea accidentului de muncă sunt exclusiv societatea de proiectare, maistrul de lucrări, dar şi persoana vătămată prin modul în care au acţionat, arătând în cazul fiecăruia în ce a constat nesocotirea dispoziţiilor legale privind SSM, în vreme ce societatea executantă a lucrărilor şi-a îndeplinit îndatoririle impuse de lege, luând toate măsurile necesare pentru executarea lucrărilor cu respectarea normativelor în domeniu (a luat măsurile necesare pentru asigurarea activităţilor de prevenire şi protecţie, a elaborat instrucţiuni SSM proprii pentru activitatea de săpături, a realizat evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi a întocmit planul în acest sens, a asigurat întocmirea fişelor de post, unde sunt stabilite atribuţiile şi responsabilităţile ce revin în materie de SSM, a asigurat instruirea personalului conform tematicii de instruire, a numit coordonatorul de proiect etc.), aşa încât nu se poate reţine culpa acesteia în producerea evenimentului. Pentru acest motiv şi pentru altele a fost anulat în întregime procesul-verbal contestat.
Revenind la cauza de interes, instanţa de apel a examinat, cu prioritate faţă de motivele de apel invocate de societatea inculpată, efectele deciziei instanţei de contencios administrativ asupra modului de soluţionare a dosarului penal prin raportare la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Lungu şi alţii împotriva României din 21 octombrie 2014 (potenţiala violare a art. 6 par. 1 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil în măsura în care este repusă în discuţie o soluţie adoptată într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă în cadrul unei alte proceduri judiciare, afectând dreptul de acces la o instanţă şi principiul securităţii juridice), precum şi la chestiunea prealabilă în procesul penal reglementată de art. 52 alin. 3 Cod procedură penală interpretată în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021 (în ipoteza în care, până la data soluţionării cauzei penale, chestiunile prealabile au fost definitiv soluţionate de către o altă instanţă, regula aplicabilă este că instanţa penală este ţinută de soluţia respectivei instanţe, în caz contrar se pune problema eventualei încălcări a principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile definitive de către instanţa penală şi, prin urmare, problema încălcării principiului securităţii raporturilor juridice; în categoria chestiunilor prealabile care privesc existenţa infracţiunii se încadrează orice împrejurare de fapt sau de drept care priveşte aplicabilitatea normei de incriminare şi, astfel, care contribuie la soluţionarea fondului cauzei penale). În continuare, prin considerente s-a reţinut că, în speţă, stabilirea comiterii cu vinovăţie a infracţiunii implică în mod necesar aprecierea legată de (ne)luarea măsurilor necesare în vederea înlăturării pericolului de producere a unui accident de muncă, iar în caz afirmativ dacă acestea au fost efective şi corespunzătoare. Or, aceste aspecte au fost tranşate în mod defintiv de altă instanţă a cărei hotărâre are autoritate de lucru judecat în vederea asigurării securităţii raporturilor juridice şi respectării dreptului la un proces echitabil, conform celor de mai sus.
În consecinţă, instanţa de control judiciar a admis apelul societăţii inculpate şi, rejudecând pe fond cauza, a dispus achitarea acesteia pe motiv că fapta imputată nu constituie infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, incriminată de art. 349 alin. 1 Cod penal.
Societatea a fost reprezentată inclusiv de SCA Chiriţă şi Asociaţii printr-o echipă de avocaţi coordonată de Radu Chiriţă şi Florin Mircea.