Într-o cauză în care societatea noastră a asigurat asistenţa juridică, s-au dispus în mod definitiv soluţii de achitare pentru acuzaţii de grup infracţional organizat şi spălare a banilor şi încetarea procesului penal pentru acuzaţii de evaziune fiscală, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.
Acuzaţiile formulate.
Printr-un rechizitoriu din anul 2015, DIICOT – Serviciul Teritorial Bacău a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpaţi, printre care şi clientul societăţii noastre, în general oameni de afaceri din regiunea Moldovei, acuzaţi constituire sau aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor.
În esenţă, s-a susţinut că în perioada 2008-2014, cei 22 de inculpaţi s-ar fi constituit într-o grupare de criminalitate organizată şi ar fi pus în operă un mecanism complex de evaziune fiscală şi spălare a banilor, prin care reprezentanţii societăţilor cu comportament de tip „fantomă”, specializaţi în emiterea de facturi care fi atestat operaţiuni fictive şi/sau nereale privind livrări bunuri şi prestări servicii, ar fi pus facturile la dispoziţia administratorilor societăţilor cu activitate economică reală, care la rândul lor le-ar fi înregistrat în evidenţa contabilă a entităţilor şi le-ar fi cuprins în declaraţiile fiscale, având ca rezultat fraudarea bugetului general consolidat al statului prin denaturarea obligaţiilor fiscale datorate. Clientul nostru este administratorul uneia dintre societăţile cu activitate economică reală.
Probatoriul administrat în cauză ar fi relevat mai multe modalităţi de comitere a faptelor: prin emiterea de facturi fictive care nu ar avea deloc corespondent în realitatea operaţiunilor comerciale atestate, prin pretinsa interpunere a unor societăţi comerciale în scopul deducerii de TVA cu ocazia efectuării unor achiziţii intracomunitare, a căror realitate se confirmă, precum şi prin presupusa emitere de facturi fictive corespunzătoare unor achiziţii de mărfuri la negru efectuate direct de către beneficiar.
Sumele de bani reprezentând contravaloarea operaţiunilor economice nereale/fictive din facturi, după caz, ar fi fost remise în cadrul unor circuite bancare succesive în vederea simulării achitării lor în beneficiul societăţilor fantomă pe circuitele fictiv create, iar ulterior erau retrase în numerar şi, după reţinerea unui comision, erau remise reprezentanţilor firmelor cu activitate economică reală.
Judecata în fond.
În primă instanţă, Tribunalul Bacău a pronunţat condamnarea tuturor inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv achitarea lor pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat şi spălare de bani. De asemenea, a dispus obligarea unora dintre inculpaţi, în solidar, la acoperirea pretenţiilor civile cerute de ANAF sau a constatat că prezumtivul prejudiciu ar fi fost acoperit prin plată voluntară în cursul procesului penal, respectiv a respins în totalitate solicitarea DIICOT – ST Bacău de confiscare a produsului spălării banilor.
Judecata în apel.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de parchet, inculpaţi, partea civilă ANAF şi părţile responsabile civilmente. Pentru clientul nostru am solicitat desfiinţarea în parte a hotărârii apelate, cu consecinţa rejudecării cauzei şi pronunţării în principal a unei soluţii de achitare în legătură cu acuzaţia de evaziune fiscală, în subsidiar de încetare a procesului penal pe motiv de intervenţie a prescripţiei răspunderii penale, iar în terţiar tot de încetare a procesului penal pe motiv de plată a debitului principal majorat cu 20% şi a accesoriilor aferente bazei de calcul, cu reţinerea cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005.
Curtea de Apel Bacău a constatat că apelul formulat pentru clientul nostru este fondat şi, deopotrivă, că apelul parchetul este neîntemeiat.
Cu privire la acuzaţia de evaziune fiscală s-a reţinut împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale. Curtea a constatat că nu mai operează prescripţia specială ca efect al Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi al Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, ci prescripţia generală. „Prima dintre acestea a stabilit că soluția legislativă care prevede că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională. Prin cea de-a doua decizie s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, iar în motivarea deciziei s-a arătat că decizia amintită mai sus este una simplă și că pe perioada cuprinsă între data publicării acesteia și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Această din urmă decizie a statuat practic că în perioada aprilie 2018 și până la apariția OUG nr. 71/2022, Codul penal român nu a prevăzut vreun caz de întrerupere a prescripţiei. Cum aplicarea legii penale mai favorabile în timpul judecății se face, potrivit art. 5 alin. (2) C. pen. și în cazul actelor normative declarate neconstituționale, Curtea apreciază că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. în vigoare în această perioadă, ce nu includea vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, reprezintă lege penală mai favorabilă.”
În cazul clientului nostru, cum epuizarea pretinselor fapte de evaziune fiscală ar fi intervenit în luna iunie 2010, iar infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 prevede o pedeapsă maximă de 8 ani, termenul de prescripţie este de 8 ani şi s-a împlinit în luna iunie 2018. În consecinţă, s-a dispus încetarea procesului penal.
Dat fiind că legea procesual penală stabileşte o ordine de preferinţă a temeiurilor de încetare a procesului penal, iar cel privind intervenţia prescripţiei – art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. are prioritate faţă de cauza de nepedepsire din legea specială – art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, aceasta din urmă nu a fost aplicată.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa de apel a luat act de faptul că a fost achitat în totalitate pretinsul prejudiciu compus din debitul principal încă din cursul urmăririi penale, iar penalităţile şi majorările de întârziere şi suplimentul de 20% din debitul principal în cursul judecăţii în apel, sens în care a dispus restituirea cauzei de către ANAF a suplimentului întrucât în cauză nu s-a făcut aplicarea cauzei de nepedepsire.
În altă ordine de idei, pentru acuzaţiile de aderare la un grup infracţional şi de spălare de bani, Curtea de Apel Bacău a constatat că acele considerente din sentinţa criticată de parchet sunt legale şi temeinice.
Referitor la prima infracţiune, instanţa de apel a motivat că nu se menţionează cine făcea parte din grupul infracţional iniţial, cu excepţia iniţiatorului, nu rezultă că ar fi fost constituit un asemenea grup şi nici nu s-ar fi format vreo structură organizată. Colaborarea strânsă între reprezentanţii firmelor de tip „fantomă” şi a celor cu activitate economică reală în scopul emiterii, respectiv înregistrării de facturi fictive și de creare a unui circuit bancar nu a fost considerată suficientă pentru a contura un grup infracțional şi, deşi scopul conlucrării dintre ei era ilicit, nu a existat o formă de asociere specifică grupării infracţionale.
În privinţa ultimei infracţiuni, instanţa de control judiciar a reţinut că nu este îndeplinită condiția esențială ca banii să provină din săvârșirea de infracțiuni. Sumele virate în baza facturilor ce ar fi atestat operaţiuni fictive/nereale, ce erau restituite în numerar după oprirea comisionului, nu au constituit produsul fraudei fiscale deoarece efectele acesteia s-a fi produs ulterior, abia după înregistrarea facturilor în contabilitate, de regulă, la finalul lunii în care au fost emise, atunci ar fi urmat diminuarea impozitelor și taxelor ce trebuiau achitate la bugetul de stat. Doar dacă circuitele financiar-bancare ar fi fost folosite după acest moment pentru a introduce în circulație și a folosi în scopuri licite fondurile obținute prin această reducere frauduloasă a obligațiilor fiscale, s-ar fi putut pune problema operațiunilor de spălare a banilor.
Apărarea clientul a fost asigurată de o echipă de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi Asociaţii, compusă din Florin Mircea şi Oana Lup.