În continuarea materialului publicat la începutul anului în care am prezentat opinia avocatului general în cauza C-333/21 – UEFA şi FIFA vs. European Super League Company SL, în acest material am abordat soluţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Potrivit deciziei CJUE din 21 decembrie 2023, normele FIFA şi UEFA privind aprobarea prealabilă a competiţiilor de fotbal intercluburi, cum ar fi Superliga, sunt contrare legislaţiei UE.
Aceste norme sunt contrare dreptului concurenţei şi libertăţii de a presta servicii.
Curtea de Justiţie arată în comunicatul de presă următoarele: “Federaţia Internaţională de Fotbal (FIFA) şi Uniunea Asociaţiilor Europene de Fotbal (UEFA) sunt asociaţii de drept privat cu sediul în Elveţia. Obiectivul lor este de a promova şi de a stabili cadrul fotbalului la nivel mondial şi european. Acestea au adoptat norme care le conferă competenţa de a aproba competiţiile de fotbal intercluburi din Europa şi de a exploata diferitele drepturi mediatice legate de aceste competiţii. Un grup de 12 cluburi de fotbal europene 1, acţionând prin intermediul societăţii spaniole European Superleague Company, a dorit să înfiinţeze un nou proiect de competiţie fotbalistică: Superliga. FIFA şi UEFA s-au opus acestui proiect, ameninţând că vor impune sancţiuni cluburilor şi jucătorilor care ar putea decide să participe. European Superleague Company a intentat o acţiune împotriva FIFA şi UEFA la Tribunalul Comercial din Madrid (Spania), susţinând că normele acestora privind aprobarea competiţiilor şi exploatarea drepturilor de difuzare sunt contrare legislaţiei UE. Având unele îndoieli în această privinţă în legătură, printre altele, cu faptul că FIFA şi UEFA deţin un monopol pe această piaţă, instanţa spaniolă a adresat întrebări Curţii de Justiţie. Curtea constată că organizarea de competiţii de fotbal între cluburi şi exploatarea drepturilor mediatice reprezintă, în mod evident, activităţi economice.
Prin urmare, acestea trebuie să respecte regulile de concurenţă şi să respecte libertăţile de circulaţie, chiar dacă practicarea economică a sportului prezintă anumite caracteristici specifice, cum ar fi existenţa unor asociaţii care dispun de anumite competenţe de reglementare şi control şi de putere de sancţionare. De asemenea, Curtea aminteşte că, în paralel cu aceste competenţe, FIFA şi UEFA organizează ele însele competiţii de fotbal.
În continuare, Curtea consideră că, atunci când o întreprindere aflată într-o poziţie dominantă are competenţa de a stabili condiţiile în care întreprinderile potenţial concurente pot avea acces la piaţă, această competenţă trebuie, având în vedere riscul de conflict de interese pe care îl generează, să fie supusă unor criterii adecvate pentru a garanta că acestea sunt transparente, obiective, nediscriminatorii şi proporţionale. Cu toate acestea, competenţele FIFA şi UEFA nu fac obiectul unor astfel de criterii. Prin urmare, FIFA şi UEFA abuzează de o poziţie dominantă.
În plus, având în vedere caracterul lor arbitrar, normele lor privind autorizarea, controlul şi sancţiunile trebuie considerate restricţii nejustificate la libera prestare a serviciilor.”
Ce trebuie reţinut este că acest lucru nu înseamnă că o competiţie precum proiectul “Super League” trebuie neapărat aprobată. Întrebată în general cu privire la normele FIFA şi UEFA, Curtea nu s-a pronunţat în hotărârea sa cu privire la acest proiect specific.
În paralel, Curtea a mai subliniat şi că normele FIFA şi UEFA privind exploatarea drepturilor mediatice sunt de natură să dăuneze cluburilor europene de fotbal, tuturor societăţilor care operează pe pieţele media şi, în cele din urmă, consumatorilor şi telespectatorilor, împiedicându-i să se bucure de competiţii noi şi potenţial inovatoare sau interesante. Cu toate acestea, rămâne în competenţa instanţelor de judecată să verifice dacă aceste norme ar putea fi totuşi în beneficiul diferitelor părţi interesate din fotbal, de exemplu, prin asigurarea unei redistribuiri solidare a profiturile generate de aceste drepturi.
avocat Mihnea Novac