Instanţa supremă – completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a pronunţat prin Decizia nr. 14 din data de 04.06.2018 asupra naturii termenului prev. de art. 344 alin. (2) C. proc. pen. în care părţile procesului penal şi persoana vătămată pot formula cereri şi excepţii vizând competenţa, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor, şi a efectuării actelor de urmărire penală. În acest sens, ICCJ a stabilit faptul că termenul de formulare în scris a unor atare cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare este unul de recomandare, iar nu de decădere.
Relevanţa naturii juridice constă în aceea că în cazul în care termenul de formulare în scris a excepţiilor vizând procedura intermediară a camerei preliminare ar fi considerat unul de decădere, părţile sau persoana vătămată nu l-ar mai putea depăşi, iar chestiunile invocate ulterior acestui termen stabilit ar fi respinse ca tardive.
O primă nuanţă a acestei chestiuni vizează posibilitatea judecătorului care a stabilit acest termen să-l poată prelungi. Această posibilitate este exclusă în cazul calificării termenului ca fiind unul de decădere, în timp ce, în cazul în care s-ar ajunge la concluzia că este vorba de un termen de recomandare, judecătorul de cameră preliminară ar putea să dispună prelungirea acestuia.
De plano, ICCJ apreciază că, în raport cu dispoziţiile explicite ale art. 282 alin. (4) lit. a) C. Proc. Pen., potrivit cărora nulităţile relative intervenite în cursul urmăririi penale pot fi invocate până la închiderea procedurii de cameră preliminară, nu se poate susţine că astfel de cereri trebuie invocate doar în cursul urmăririi penale, de îndată ce partea a luat cunoştinţă de acestea. Acesta este şi un argument în favoarea soluţiei că termenul de formulare a cererilor şi excepţiilor nu este unul de decădere, ci de recomandare, deoarece procedura de cameră preliminară nu se încheie la termenul acordat de judecător pentru formularea cererilor şi excepţiilor.
Mai mult decât atât, instanţa supremă apreciază că nefiind vorba despre un termen de decădere, este permisă suplimentarea cererilor şi excepţiilor după expirarea termenului prev. de art. 344 alin. (2) C. proc. Pen., dar nu mai târziu de momentul dezbaterii acestor cereri şi excepţi, în procedură contradictorie, în faţa judecătorului de cameră preliminară. Singura excepţie o reprezintă invocarea unor cazuri de nulitate absolută, care pot fi iterate şi în faza căii de atac a contestaţiei, chiar dacă nu au fost învederate judecătorului de cameră preliminară din fond.
Nu în ultimul rând, conform art. 268 alin. (1) C. proc. Pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen. Se constată faptul că acest text face referire expresă doar la termenele legale, nu şi la cele judecătoreşti, sancţiunea decăderii neputând opera în acest caz, deoarece legea penală este de strictă interpretare şi, ca atare, nu trebuie să se creeze norme noi prin interpretare, ci să se explice cele deja existente.