Printr-o hotărâre penală definitivă de dată recentă, Curtea de Apel Cluj, în calitate de instanţă de control judiciar, a dispus desfiinţarea integrală a hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere încălcarea echităţii procedurale şi a obiectului şi limitelor judecăţii cu prilejul soluţionării fondului cauzei.
- Judecata în fond
Judecătoria Şimleu Silvaniei, ca instanţă de fond, a fost sesizată printr-un rechizitoriu al parchetului arondat acesteia, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a clientului nostru, care la data săvârşirii pretinselor fapte deţinea calitatea de şef secţie al unui operator regional de utilităţi, precum şi a operatorului regional, ambii inculpaţi fiind acuzaţi pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi de ucidere din culpă. În sarcina inculpatului persoană fizică s-a reţinut că „în calitate de şef de secţie în cadrul (…), şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu, respectiv prin greşita analiză a lucrării din loc. (…) în ceea ce priveşte documentarea specificului lucrării (…), prin manifestarea de deficienţe privind asigurarea şi aprovizionarea materialelor necesare pentru săpăturile la adâncimi de tranşee (…) în cadrul punctului de lucru (sarcină înscrisă în fişa postului) , prin deficienţe privind controlul însuşirii de către angajaţi a normelor de securitate şi sănătate în muncă pentru a nu expune angajaţii la pericole (obligaţie înscrisă în fişa postului), nerespectând astfel normelor de securitate şi sănătate în muncă pentru a nu expune angajaţii la pericole, faptă ce a condus la decesul victimei (…), în data de 16.07.2018 (…), angajat pe funcţia de (…) în cadrul punctului de lucru (…), datorită surpării malului şanţului neasigurat”, aşa încât au fost încălcate prevederile legale ale „art. 13 lit. a din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă la exploatarea instalaţiilor(…) de alimentare cu apă nr. 7 ale (…).”
Prin sentinţa penală pronunţată, clientul nostru a fost condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie pentru ambele infracţiuni reproşate. Ca fapte materiale, s-a stabilit că acesta „a trimis-o pe victima (…), împreună cu alţi patru colegi ai săi, martori în cauză, în loc. (…) pentru a săpa şi extinde reţeaua de (…), lucrare care s-a desfăşurat pe mai multe zile, inculpatul fiind prezent la lucrările din data de 12.07.2018, cunoscând riscurile la care se expun angajaţii, fără a avea întocmit un proiect de extindere a reţelei (…) astfel cum prevede Ordinul nr. 2901/2013 (…); fără a respecta prevederile (…) din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă (…) ; fără a respecta obligaţiile prevăzute în fişa postului inculpatului (n.n. cu privire la s-a reţinut şi încălcarea art. 13 lit. a din Legea nr. 319/2006), expunând-o pe victima (…) la pericol iminent de accident de muncă, cât şi pe ceilalţi colegi de muncă ai victimei, în urma căreia victima (…) a şi suferit un accident de muncă care a cauzat decesul acesteia.”
- Judecata în apel
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel clientul nostru, cât şi celelalte părţi interesate. În cadrul căii de atac exercitate, cu prioritate am cerut constatarea nelegalităţii sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat pentru fapte diferite de cele pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce se constituie într-o încălcare a echităţii procedurii în ansamblul ei, dar şi a obiectului şi limitelor judecăţii.
Am argumentat că, analizând comparativ faptele materiale reţinute de parchet cu cele reţinute de instanţa de fond, rezultă cu evidenţă că au suferit o modificare substanţială între trimiterea în judecată şi până la pronunţarea soluţiei de condamnare în fondul cauzei. În concret, prin sentinţă i s-a imputat acestuia, suplimentar faţă de ceea ce s-a reţinut prin actul de sesizare, nerespectarea obligaţiei profesionale privind întocmirea unui proiect (care să prevadă, între altele, adâncimea de efectuare a săpăturilor şi normele SSM aplicabile) în cazul lucrărilor noi de extindere a reţelei de (…), impusă de prevederile Ordinului nr. 2901/2013. Faţă de conţinutul ei, noutatea este de substanţă fiindcă instanţa de fond, din oficiu, a reproşat o conduită ilicită suplimentară (acţiunea omisivă şi încălcarea legală aferentă) ce intră în tipicitatea obiectivă a infracţiunilor la regimul SSM şi de ucidere din culpă. Cum în privinţa formei modificate a acuzaţiei inculpatul a fost în necunoştinţă de cauză pe tot parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti în primă instanţă, aflând despre aceasta abia odată cu pronunţarea şi motivarea hotărârii atacate, este cert că acestuia i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil nefiind înştiinţat despre reformarea acuzaţiilor aduse. Procedând în acest fel, prima instanţă a încălcat flagrant şi dispoziţiile legale privind limitele învestirii, care impun ca judecata să se limiteze la faptele şi persoanele din rechizitoriu.
Instanţa de control judiciar, aşa cum am menţionat în debut, a admis criticile de legalitate formulate împotriva sentinţei apelate, cât şi solicitarea de rejudecare a cauzei de prima instanţă. Considerentele relevante au vizat următoarele:
„(…) În mod evident, adăugarea la acuzaţie, în condiţiile în care legiuitorul stabileşte în modimperativ limitele judecăţii, prin disp. art. 371 din C.pr.pen., presupune o încălcare gravă a garanţiilor asociate dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nu poate decât să atragă consecinţa nulităţii absolute a sentinţei pronunţate cu nerespectarea cadrului procesual delimitat prin actul de sesizare, devenind incidente prev. art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b teza finală din C.pr.pen. (…)
Prima instanţă a imputat ambilor inculpaţi, ca element material al infracţiunii de ucidere din culpă, iar inculpatului (…) şi ca element material al infracţiunii de neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, încălcarea prevederilor Ordinului nr. 2901/2013 (…), care impuneau întocmirea unui proiect tehnic pentru efectuarea unei asemenea lucrări.
Explicit a indicat prima instanţă că Ordinul nr. 2901/2013, forma în vigoare la data producerii accidentului, statuează expres la (…) realizarea acestora în conformitate cu proiectele respective, în limita valorilor şi termenelor planificate. Calificarea lucrării ca fiind una de extindere a reţelei (…) nu a constituit, însă, un aspect care să fi fost discutat în contradictoriu, cu toate că, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei, o atare discuţie ar fi fost indispensabilă pentru garantarea dreptului la apărare. (…)
Au arătat inculpaţii că ar fi dovedit şi primei instanţe că nu putea fi vorba despre o lucrare de extindere a reţelei (…), dar nu şi-au putut imagina că li se va imputa o atare faptă, pentru care nu au fost trimişi în judecată.
Câtă vreme, într-adevăr, prin rechizitoriu, nu li se impută niciunuia din inculpaţi efectuarea unei lucrări de extindere a reţelei (…), ci doar faptul că nu s-a efectuat o intervenţie, ci o lucrare care presupunea întocmirea unui proiect, calificarea lucrării ca fiind una de extindere, căreia să-i fie aplicabilă (…) din Normativul (…) şi pronunţarea unor soluţii de condamnare în baza acestei calificări nu încalcă doar prev. art. 371 din C.pr.pen., ci şi pe cele cuprinse în art. 351 alin. 1 din C.pr.pen., conform cărora „Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”. Principiul contradictorialităţii este esenţial în procesul penal, întrucât garantează respectarea deplină a dreptului la apărare şi, în cauză, prin modalitatea în care prima instanţă a modificat conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, a fost încălcat. (…)
Aşadar, judecata nu s-a mărginit la faptele de care au fost acuzaţi inculpaţii prin rechizitoriu. Prin aceea că prima instanţă a imputat inculpaţilor efectuarea unei lucrări de extindere a reţelei (…) fără respectarea dispoziţiilor legale, cu precădere în lipsa unui proiect tehnic, nu a adus doar nişte precizări acuzaţiei, ci a adăugat acesteia. (…)
În condiţiile expuse, Curtea apreciază că se confirmă susţinerile inculpaţilor în sensul că s-a dispus condamnarea pentru o altă faptă decât cea arătată în actul de sesizare, prin adăugarea la acuzaţie, ceea ce, în mod cert, reflectă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil, posibil a fi înlăturată doar prin sancţionarea cu nulitatea absolută a sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
În apel nu este posibilă înlăturarea neregularităţilor identificate anterior, şi din prisma încălcării limitelor judecăţii şi sub aspectul nerespectării principiului contradictorialităţii, pentru că aceasta ar presupune ca ambii inculpaţi să fie judecaţi direct în apel şi să nu beneficieze de garanţia dublului grad de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.”
Clientul nostru a fost apărat de o echipă de avocaţi formată din Florin Mircea şi Leila Rus.