În ultimii ani, pe durata verii, cu prisosință odată cu desfășurarea diferitelor festivaluri, activitatea organelor judiciare s-a intensificat în zona de prevenție și combatere a operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (canabis, amfetamine, metamfetamine,ș.a). În acest sens, este de notorietate că pătrunderea prin punctele de acces la astfel de evenimente este prevăzută și ea cu o serie de controale din partea organelor legal-competente în scopul arătat mai sus.
Problemele care apar sunt generate în esență de percepția publică, cum că anumite susbstanțe (așa-zisele legale) ori acțiuni (precum deținerea sau simplul consum al substanțelor interzise) nu ar intra sub incidența prevederilor legale penale. O astfel de abordare este una eronată având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b din Legea 194/2011, prevederi care reglementează generos o plajă largă de acțiuni ( de la punere în vânzare, punere pe piață la procurare sau depozitare, etc).
Așadar, în prezența acestei abordări legislative, se poate concluziona fără tăgadă că și simpla deținere a unor asemenea substanțe în vederea consumului este incriminată de legislația națională. Privitor la noțiunea de deținere, din nou, se impune a fi precizat că aceasta este echivalentă cu orice formă de posesie a respectivelor substanțe.
La nivel sancționator se face distinție între droguri – în adevăratul sens al cuvântului – și așa numitele ”legale”
- Raportat la prima categorie, legiuitorul sancționează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. În situația în care în discuție sunt droguri de mare risc( heroină, amfetamine, metamfetamine, cocaină, opiu,etc) pedeapsa prevăzută este închisoare de la 6 luni la 3 ani.
- Privitor la cea de-a doua categorie referitoare la așa numitele substanțe ”legale” – acțiunea de deținere se pedepsește potrivit art. 16 din Legea 194/2011 cu o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în situația în care făptuitorul nu știa că substanțele deținute sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. În cazul în care, acesta avea cunoștință de natura subsantelor deținute, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
În raport de cum evoluează constatarea și sancționarea unor astfel de fapte în practică, lucrurile capătă diferite nuanțări. În acest sens, în cazul așa-ziselor substanțe ”legale” pentru o simplă deținere, jurisprudența conturată arată că organele judiciare se orientează către pedeapsa amenzii sau în anumite situații ( dacă vorbim de o primă ”abatere” a făptuitorului) soluția poate fi chiar una de renunțare la urmărire penală, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. De cealaltă parte, situația se schimbă în cazul în care în discuție sunt puse adevaratele droguri (prev. de Legea 143/2000). În aceste ipoteze, organele judiciare sunt înclinate spre o atitudine mai severă, orientarea fiind înspre un cuantum mai mare a amenzii penale sau chiar aplicarea unei pedepse cu închisoarea ( cu o eventuală suspendare a acesteia). Aspectele privind consecințele, se recomandă a fi discutate pe fiecare caz concret în vederea anticipării unei viitoare posibile sancțiuni.
Desigur, ipotezele sunt variate, astfel de substanțe putând ajunge chiar și din eroare în posesia unei persoane. În situația în care o persoană este depistată de către organele judiciare cu astfel de substanțe, aceasta trebuie să cunoască în primul rând că beneficiază de dreptul de a nu se autoincrimina. În acest sens, se recomandă ca până la consultarea unui avocat să uzeze de dreptul la tăcere, urmând ca ulterior, situația sa juridică să fie tratată efectiv și cu atenție.