În luna septembrie a fost publicată în Monitorul Oficial motivarea deciziei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 191/2025, prin care a fost analizată şi admisă la 19 mai 2025 sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureş în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 493 alin. (3) raportat la art. 493 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, pentru aplicarea în mod direct a sancţiunii disciplinare a „mustrării scrise” sunt obligatorii cercetarea prealabilă şi audierea funcţionarului public.
Textul supus analizei – Art. 493 din Codul Administrativ (OUG 57/2019):
(1) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării prealabile şi aplicarea sancţiunii.
(2) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) se aplică şi direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, în situaţiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(3) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica şi direct de către conducătorul instituţiei publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. (1).
(4) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) se aplică de conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.
*
Potrivit Curţii, sintagma „se poate aplica şi direct”, pe care o regăsim la alin. (3) al art. 493 din Codul administrativ, trebuie interpretată în oglindă cu dispoziţia de la alin. (4) al aceluiaşi articol, conform căreia celelalte sancţiuni disciplinare se aplică întotdeauna la propunerea comisiei de disciplină. Astfel, sintagma „se poate aplica şi direct” nu semnifică excluderea cercetării prealabile şi a audierii funcţionarului public, ci doar consacrarea posibilităţii aplicării sancţiunii de conducătorul instituţiei publice, fără propunerea comisiei de disciplină.
În motivarea hotărârii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul ÎCCJ achiesează la argumentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 466 din 15 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025, care converg spre aceeaşi interpretare. Astfel, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 493 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a fost adusă în atenţia Curţii Constituţionale, din perspectiva cerinţei clarităţii legii, impusă de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, iar excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă.
În motivarea examenului de constituţionalitate efectuat, Curtea Constituţională a reţinut la rândul său următoarele:
” 20. (…) Curtea constată că normele legale criticate, care dispun posibilitatea aplicării sancţiunii disciplinare constând în mustrarea scrisă şi direct de către conducătorul instituţiei publice şi care trimit la regulile privind efectuarea cercetării prealabile, permit destinatarilor săi să le înţeleagă conţinutul şi să îşi conformeze conduita dispoziţiilor pe care le cuprind, nefiind identificate deficienţe care să afecteze exigenţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi accesibilităţii normei juridice.
21. De altfel, interpretarea potrivit căreia, în cazul aplicării sancţiunii disciplinare a mustrării scrise de către conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină, nu este obligatorie efectuarea cercetării prealabile a faptei săvârşite ar echivala cu ignorarea tezei finale a prevederilor art. 493 alin. (3) din Codul administrativ, ceea ce nu este permis, având în vedere că «în România, respectarea (…) legilor este obligatorie», astfel cum dispune art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul constituţional al legalităţii”.