Printr-o decizie recentă pronunţată într-o cauză complexă, Curtea de Apel Bacău a dispus soluţii definitive de achitare şi încetare a procesului penal faţă de 27 de inculpaţi acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni de corupţie (dare şi luare de mită, cumpărare şi trafic de influenţă), abuz în serviciu, rupere de sigilii, furt de energie electrică şi alte infracţiuni specifice din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale.
Acuzaţiile formulate în faza de urmărire penală.
În urma unor ample cercetări penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mai sus. Probatoriul ar fi relevat că în perioada 2010 – 2014, mai multe persoane fizice, între care un fost primar şi mai mulţi oameni de afaceri, precum şi persoane juridice, societăţi cu activităţi în diverse domenii, din regiunea Moldovei ar fi sustras în mod sistematic, de regulă prin operaţiuni nelegale (deterioarea, blocarea funcţionării, alte intervenţii neautorizate) efectuate asupra echipamentelor de măsurare instalate la locurile de consum sau prin racordarea la reţea în lipsa lor, energia electrică furnizată consumatorilor casnici şi non-casnici de către principalul distribuitor din zonă. Deopotrivă, pentru a ascunde furtul de energie electrică ori în vederea diminuării prejudiciul cauzat pe această cale, ei ar fi corupt diverşi angajaţi ai distribuitorului de energie electrică cu funcţii de execuţie sau de conducere însărcinaţi fie cu constatarea neregulilor în activitatea de furnizare a curentului, fie cu stabilirea şi recuperarea contravalorii curentului consumat şi necontorizat, iar în unele cazuri ar fi fost îndeplinit scopul coruperii. Alţi salariaţi ai distribuitorului din cadrul formaţiilor de intervenţie sau control, la solicitarea superiorilor lor pe linie ierarhică, ar fi acţionat contrar îndatoririlor de serviciu prin manipularea aparatelor de măsurare instalate la locurile de consum în aşa fel încât să provoace neînregistrarea parţială ori totală a consumului de curent. În urma tuturor acestor demersuri distribuitorul de energie ar fi suferit pagube semnificative, fapt ce a determinat constituirea acestuia ca parte civilă în dosarul penal.
Prin actul de sesizare întocmit în cauză, în sarcina clienţilor noştri (societatea comercială şi prezumtivul administrator de fapt al acesteia) s-au reţinut următoarele:
- faptele lor, constând în aceea că ar fi sustras energie electrică din reţeaua de distribuţie aparţinând (…) la punctul de lucru al societăţi (…) situat în (…), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi (3) Cod penal;
- faptele lor, constând în aceea că s-ar fi racordat ilegal prin intermediul unei instalaţii clandestine la reţea de furnizare a energiei electrice aparţinând (…) din postul de transformare (…) situat în apropiere punctului de lucru al societăţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de executare sau folosire de isntalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsura, prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012;
- faptele lor, constând în aceea că ar fi promis bani direct unui inculpat care avea influenţă asupra membrilor comisiei de reanaliză ce a analizat cazul de fraudă având ca obiect societatea, în sensul că îi va instiga pe aceştia să admită contestaţia formulată şi să diminueaze prejudiciul calculat iniţial de către comisia de analiză, activitate care ar fi fost dusă cu succes la bun sfârşit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 308 Cod penal.
Camera preliminară şi judecata în primă instanţă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău ţinând cont de faptul că urmărirea penală a fost efectuată de parchetul din circumscripţia acestei instanţe. În camera preliminară, printre multitudinea de solicitări formulate în această procedură, s-a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău dat fiind că infracţiunile de corupţie reţinute în sarcina unora dintre inculpaţi atrag competenţa Tribunalului Bacău. Excepţia a fost admisă, dispunându-se declinarea de competenţă în favoarea acestei instanţe. În motivare s-a reţinut că judecătoria este instanţa de drept comun ce judecă în primă instanţă toate infracţiunile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe. Or, prin rechizitoriu unii inculpaţi au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea de infracţiuni ce cad în competenţa tribunalului (cele de corupţie, chiar dacă sunt în mediul privat), iar potrivit Deciziei nr. 1/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a clarificat natura juridică a dispoziţiilor ce privesc infracţiunile comise de funcţionarii din mediul privat (art. 308 C.pen.), interpretate prin analogie, s-a stabilit în esenţă că nu este vorba despre o infracţiuni-tip de sine stătătoare, ci reprezintă variante atenuate a infracţiunilor de serviciu săvârşite de funcţionarii publici, aplicabile şi în cazul infracţiunilor de corupţie. Faptul că celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor sunt de competenţa materială a judecătoriei nu modifică această constatare, tribunalul fiind competent să judece inclusiv infracţiuni de competenţa unei instanţe inferioare ierarhic, dar de aceeaşi categorie, iar în speţă întregul dosar aparţine competenţei tribunalului pentru că infracţiunile se află într-o strânsă legătură şi fac necesară soluţionarea unitară a lor.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Bacău şi a continuat procedura de cameră preliminară. Partea civilă a formulat excepţia inversă celei invocate de inculpaţi, în sensul constatării necompetenţei materiale a instanţei, cu consecinţa declinării cauzei către Judecătoria Bacău. A fost respinsă cu aceeaşi motivare cu care s-a dispus declinarea iniţială de competenţă de la judecătorie la tribunal.
Printre solicitările inculpaţilor s-a aflat şi excepţia nulităţii întregii urmăriri penale (actele efectuate şi probaţiunea administrată în legătură cu toate acuzaţiile) ca urmare a necompetenţei materiale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în instrumentarea dosarului, în virtutea aceluiaşi raţionament care a determinat necompetenţa materială a judecătoriei şi declinarea în favoarea tribunalului, căci, potrivit normelor relevante, dacă judecătoria nu este competentă să judece o cauză atunci nici parchetul de acelaşi grad nu poate fi competent să efectueze urmărirea penală. Solicitarea a fost respinsă ca neîntemeiată cu argumentarea că, deşi a existat o încălcare a normelor de competenţă, sancţiunea nulităţii relative nu este aplicabilă fiindcă lipseşte vătămarea cauzată prin efectuarea urmăririi penale de către parchetul ierarhic inferior.
Au fost respinse ca nefondate şi restul cererilor şi excepţiilor ce vizau nulităţile actelor efectuate în faza de urmărire penală şi a excluderii probelor administrate în cauză, constatându-se legalitatea urmăririi penale şi a sesizării instanţei, dispunându-se începerea judecăţii. Soluţia judecătorului de cameră preliminară a fost menţinută în întregime după soluţionarea contestaţiilor promovate de părţile din dosar.
Pe parcursul judecăţii cauzei în fond, printre altele, a intervenit Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea normelor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională. Considerentele din decizie infirmă motivarea din hotărârile pronunţate în procedura de cameră cu privire la excepţia nulităţii (relative la momentul de referinţă) provocată de necompetenţa organului de urmărire penală, statuându-se că vătămarea procesuală este prezumată absolut şi nu poate fi înlăturată sub nicio formă. În consecinţă, în cadrul apărărilor formulate de inculpaţi a fost invocată din nou excepţia nulităţii, de această dată absolute, a întregii urmăriri penale, însă solicitarea a fost respinsă cu justificarea aparentă că a fost analizată în camera preliminară.
La finalul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a pronunţat soluţii de condamnare în bloc a inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, cu excepţia celor acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu care au fost achitaţi deoarece faptele lor nu sunt prevăzute de legea penală, în considerarea Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.
Judecata în apel.
Sentinţa a fost atacată de mai mulţi inculpaţi, partea civilă şi parchet, cauza fiind trimisă spre soluţionare Curţii de Apel Bacău. Instanţa de control judiciar, examinând criticile de legalitate şi temeinicie aduse sentinţei, a admis apelurile inculpaţilor apelanţi şi le-a extins asupra intimaţilor care nu au exercitat calea de atac, a desfiinţat toate soluţiile de condamnare, iar în rejudecare a pronunţat soluţii de achitare pentru acuzaţiile de corupţie, respectiv de încetare a procesului penal pentru restul acuzaţiilor. Restul dispoziţiilor din sentinţă au fost menţinute.
Achitarea clienţilor noştri în legătură cu infracţiunea de cumpărare de influenţă a fost dispusă pe motiv că fapta nu există (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.) şi s-a datorat unei noi examinări a hotărârii instanţei constituţionale de încadrare în categoria nulităţilor absolute a necompetenţei materiale a organului de urmărire penală şi a efectelor acesteia asupra cercetărilor penale efectuate în cauză, despre care s-a constatat că a apărut ulterior finalizării procedurii de cameră preliminară. Precum în cazul celorlalţi inculpaţi aflaţi în situaţii similare, instanţa de apel a reţinut în considerente că actul de sesizare a avut ca obiect, printre altele, infracţiuni de corupţie, cu privire la care competenţa de a efectua urmărirea penală aparţinea parchetului de pe lângă tribunal, mai precis, cu luarea în seamă a regulilor de competenţă teritorială, Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. Pe cale de consecinţă şi în concordanţă cu jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a decis că urmărirea penală, doar în raport cu aceste infracţiuni, este lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 282 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale. Nulitatea absolută parţială afectând strict actele procedurale de administrare de mijloacele de probă pentru aceste infracţiuni, probele obţinute pentru dovedirea lor au fost excluse conform art. 102 alin. (2) – (3) C. proc. pen. Prin anularea parţială a tuturor actelor procedurale şi procesuale care nu erau de competenţa parchetului de pe lângă judecătorie, rezulta că, practic, nu a existat o urmărire penală pentru infracţiunile de corupţie. Pentru acestea, orice altă soluţie, inclusiv încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale în absenţa unor cauze de întrerupere, ar fi însemnat acceptarea unei ipoteze imposibile din punct de vedere juridic, respectiv că Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău ar fi fost competent material să efectueze urmărirea penală pentru infracţiuni care, în mod vădit, nu erau în sfera sa de competenţă.
În legătură cu celelalte infracţiuni, Curtea a reţinut că actele procesuale şi procedurale, inclusiv cele de administrare de probe nu sunt lovite de sancţiunea nulităţii absolute ca urmare a intervenţiei Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale fiindcă acestea sunt de competenţa generală a judecătoriei la judecarea în primă instanţă şi, pe cale de consecinţă, de competenţa parchetului de lângă judecătorie la efectuarea urmăririi penale. Încetarea procesului penal (art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.), inclusiv pentru clienţii noştri în privinţa infracţiunilor de furt de energie electrică şi cea din legea specială, a fost dispusă în considerarea efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale interpretate prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Soluţia s-a întemeiat pe faptul că, în aplicarea prinicipiului legii penale mai favorabile, care în speţă este Codul penal în forma în vigoare în intervalul dintre data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi până la intrarea în vigoare a OUG nr. 71/2022, nu a funcţionat vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, astfel că termenul general de prescripţie pentru aceste acuzaţii, de 5 ani şi începe să curgă din luna aprilie 2014, s-a împlinit cel târziu în luna aprilie 2019, moment la care, în mod evident, cauza penală nu era finalizată.
Inculpatul şi societatea inculpată au fost asistaţi de o echipă de avocaţi ai SCA Chiriţă şi Asociaţii formată din Florin Mircea şi Cosmin Bulea, în strânsă colaborare cu dl avocat Bogdan Pocovnicu.