Pentru o naţie învăţată să fie condusă prin ordonanţe de urgenţă de către Guvern instituirea stării de urgenţă de luni încolo nu ar trebui să fie un şoc prea mare.
Este o soluţie adoptată până la acest moment de mai multe state europene şi de SUA care are ca scop prevenirea efectelor negative pe care le poate avea pandemia generată de coronavirus asupra populaţiei.
În România ultima dată când a fost declarată (la mineriadă) a avut urmări dezastruoase însă sperăm că de data aceasta scopul nobil să fie atins prin măsurile care vor fi într-adevăr necesare. Nu putem decât să sperăm în buna-credinţă aşa încât prezentăm în primul articol din grupajul ce va urma un preview al perioadei imediat următoare, începând cu ziua de luni, 16 martie 2020, zi ce cu siguranţă va ajunge în cărţi.
OUG 1/1999 defineşte starea de urgenţă ca ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:
- existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;
- iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Cel mai probabil în cazul de faţă se va institui pe cazul al doilea, adică în caz de iminentă producere a calamităţii generată de pandemie.
Ce se întâmplă luni? Preşedintele emite decretul, prim-ministrul în contrasemnează după care se difuzează la TV şi radio în maxim 2 ore de la semnare şi se tot reia timp de 24 de ore ca să fie clar tuturor care sunt condiţiile.
Decretul trebuie să conţină câteva elemente dintre care unele sunt deja evidente tuturor (motivele care au determinat instaurarea) dar câteva sunt de maxim interes, adică: perioada pentru care se dispune (maxim 30 de zile în primă fază cu posibilitatea de prelungire în aceleaşi condiţii), primele măsuri urgente care vor fi luate, ce drepturi fundamentale vor fi restrânse (cu excepţia dreptului la viaţă, a interdicţiei torturii şi a tratamentelor degradante şi a dreptului de acces la justiţie) şi ce autorităţi civile şi militare vor stabili măsurile luate şi vor urmări respectarea lor.
Ca regulă generală, pe durata stării de urgenţă instituită în cazul de la litera b (cum probabil va fi cazul celei care începe luni), gestionarea măsurilor revin Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducerea nemijlocită a MAI şi sub coordonarea primului-ministru.
OUG 1/1999 din păcate legiferează şi starea de urgenţă şi cea de asediu motiv pentru care dacă e să prezentăm tot ce pot face autorităţile în cele 2 cazuri am crea panică. Prezentăm doar funcţiile de care autorităţile se vor folosi probabil de luni încolo:
- limitarea sau interzicerea circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore
- efectuarea de controale asupra unor persoane sau locuri, razii;
- exercitarea în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor;
- închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
- suspendarea temporară a apariţiei sau difuzării unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
- închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi supravegherea frontierei pe toată lungimea sa;
- rechiziţionarea de bunuri.
Tot ce putem e să sperăm că prin ordinele emise nu vor uza de toate măsurile ce se pot lua (cum ar fi cenzurarea unor canale mass media) şi se vor limita la ceea ce e necesar pentru protejarea sănătăţii populaţiei, iar măsurile luate vor fi proporţionale aşa cum obligă Constituţia la art. 53.
Există măsuri care cu siguranţă vor supăra pe unii şi alţii (de genul închiderea temporară sau limitarea funcţionării unor localuri sau rechiziţionarea aparaturii medicale de la clinici private care o au, dar care nu primesc pacienţi cu COVID-19) dar care până la urmă ţin de un bun simţ democratic şi sunt necesare pentru a scoate societatea din criză.
Dacă după publicarea decretului vom constata că există elemente surpriză în cuprinsul său faţă de ce am prevestit mai sus ne vom preciza poziţia.
În orice caz, va urma.