Cel mai probabil principalul domeniu în care era imperios necesar a se interveni este cel al sănătăţii având în vedere că motivele care stau la baza emiterii decretului privind instituirea stării de urgenţă pleacă de la existenţa pandemiei COVID-19.
Potrivit art. 16 din Decret, „În structurile Ministerului Afacerilor Interne, în unitățile sanitare și în serviciile de asistență socială se poate angaja fără concurs, la nevoie, pe durată determinată de 6 luni, personal contractual medical, personal auxiliar, farmaciști, personal de laborator și alte categorii de personal contractual necesare.”
Existenţa acestei reglementări îşi propune eliminarea din procesul de angajare a concursurilor sau a altor forme de selectare a persoanelor, în vederea sprijinirii structurilor de „prim rând” în prezenta perioadă, prin suplimentarea personalului la nivelui MAI, unităţilor sanitare, precum şi serviciilor de asistenţă socială, probabil cele mai expuse entităţi la nivel de stat la acest moment. De precizat este că această măsură este una cu caracter temporar, aplicabilitatea reglementării fiind de 6 luni şi doar în caz de nevoie. Mai mult, categoriile de persoane care pot fi angajate prin această procedură urgentă se limitează la medici, personal auxiliar, farmacişti, personal de laborator şi alte categorii de personal contractual necesar. Practic, pe lângă impunerea unei duble limite de timp şi de necesitate, pot fi angajate doar acele persoane de care este strict necesar în această perioadă.
Potrivit art. 17 din Decret, s-a decis prelungirea aplicabilităţii actelor normative cu valabilitate până la data de 31 martie 2020 privind acordarea serviciilor medicale şi medicamentelor în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, programe naţionale de sănătate – preventive şi curative, pe perioada stării de urgenţă.
În al doilea rând, acelaşi articol permite modificarea anumitor prevederi, în caz de necesitate, după cum urmează:
a) serviciile medicale pentru tratarea cazurilor COVID – 19 şi complicaţiile acestora se acordă tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României şi se suportă din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). Astfel, în caz de nevoie, orice persoană aflată pe teritoriul României va fi tratată în caz de infectare cu virusul COVID – 19, indiferent dacă aceasta este asigurată din punct vedere medical sau nu.
b) serviciile medicale și medicamentele pot fi acordate și validate și fără semnarea cu cardul național de asigurări sociale de sănătate și fără termen de raportare în 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciilor. Reprezintă o măsură de fluidizare a procedurilor, prin posibilitatea acordării medicamentelor şi fără semnarea cu cardul naţional de asigurări sociale de sănătate sau alte formalităţi.
c) decontarea pentru unitățile sanitare cu paturi aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, a sumelor contractate și decontate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sau bugetul Ministerului Sănătății, indiferent de numărul de cazuri realizate sau după caz la nivelul activității efectiv realizate în condițiile în care acesta depășește nivelul contractat;
d) decontarea serviciilor medicale în unitățile sanitare din asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate clinic la nivelul activității efectiv realizate, cu maximum 8 consultații/oră;
e) prescrierea de medicamente de către medicii de familie, inclusiv a medicamentelor restricționate din Lista de medicamente, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru pacienții cronici. Dacă potrivit H.G. 720/2008, în cazul unor medicamente era necesară prescrierea de către medici specialişti, Decretul oferă posibilitatea prescrierii acestor medicamente de către medicii de familie, dar doar pentru pacienţii cronici.
Potrivit art. 18 din Decret, „În cazul achiziției de medicamente de către unitățile sanitare pentru tratarea pacienților cu COVID-19, prețurile medicamentelor pot depăși prețurile maximale aprobate de Ministerul Sănătății.” Această măsură tinde să fluidizeze procedurile de achiziţionare a materiei prime de către fabricile de medicamente şi de vânzare a produselor finite. Practic, fabricile vor fi încurajate să producă, indiferent de costul de achiziţionare a materiei prime (care va creşte inevitabil în lume), în vederea asigurării unui stoc suficient de medicamente la dispoziţia unităţilor sanitare. Costul achiziţiei fiind mărit, automat şi preţul de vânzare va fi superior.
Potrivit art. 19 din Decret, „Pe perioada stării de urgență, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pot fi suspendați din funcțiile de conducere conducătorii unităților sanitare, direcțiilor de sănătate publică, caselor de asigurări de sănătate, serviciilor de ambulanță, precum și autorităților și instituțiilor publice centrale și locale cu atribuții în domeniul asistenței și protecției sociale, indiferent de statutul lor. Nu este necesar ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcții să fie funcționari publici.” Această măsură este una menită să permită, pe durata stării de urgenţă, ca una dintre persoanele din funcţiile de conducere de la nivelul entităţilor cu specific medical indicate să fie suspendată din funcţie în cazul în care îşi va exercita în mod necorespunzător atribuţiile. Astfel, dacă până în acest moment situaţia impunea realizarea unor multiple proceduri pentru ca o astfel de persoană să fie suspendată din funcţie, art. 19 din Decret permite suspendarea fără parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege. O măsură logică şi normală care, la un moment dat, poate salva vieţi.
Art. 20 – Pe perioada stării de urgență se pot realiza transferuri între bugetele Ministerului Sănătății și Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (în ambele sensuri) precum și între diferitele linii de buget ale Ministerului Sănătății sau Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în funcție de necesități.
Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate se formează din contribuţiile persoanelor fizice şi juridice, subvenţii de la bugetul de stat, dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri, în condițiile legii şi sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii.
În condiţiile în care cheltuielile generate de pandemia de coronavirus au ridicat semne de întrebare privitor la sustenabilitatea bugetului, aprobarea unei astfel de măsuri este una firească. În atare condiţii, cel puţin la nivel teoretic, nu trebuie să mai existe riscul ca cetăţeniilor să le fie refuzat vreun tratament din cauza lipsei fondurilor necesare.
Art. 21 – Influențele financiare determinate de creșterile salariale pentru personalul medical și nemedical din unitățile sanitare publice și cele care au ca asociat unic unitățile administrativ teritoriale se suportă din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate – Titlul VI – Transferuri între unități ale administrației publice.
Şi această chestiune trebuia să fie lămurită având în vedere orele de muncă acumulate în această perioadă de toate organele implicate în combaterea efectelor pandemiei. Practic, se elimină o eventuală grijă privitoare la plata cadrelor medicale implicate în aceste vremuri dificile.
Art. 22 – Valoarea procentului aferent contribuției clawback pentru trimestrul I al anului 2020 se plafonează la valoarea trimestrului IV al anului 2019.
Contribuţia clawback sau taxa de clawback a fost introdusă în urma crizei economice, fiind prezentă pe piaţa din România începând cu anul 2009. Prin această taxă s-a urmărit ca producării de medicamente să suporte integral diferenţa dintre bugetul alocat pentru medicamente şi consumul real. Pe scurt, această taxă poate fi tradusă ca fiind acea sumă de bani pe care companiile farmaceutice trebuie să o returneze statului român.
Plafornarea acestei taxe permite excluderea riscului ca unele medicamente să fie retrase de pe piaţă şi astfel să nu ajungem într-o criză a deficitului de medicamente. De precizat faptul că această taxă este aplicabilă tuturor medicamentelor, nefiind limitat astfel doar pentru tratamentul necesar tratării coronavirusului.
Art. 23 – Pentru serviciile medicale, medicamente, investigații paraclinice acordate în perioada stării de urgență, sumele angajate nu vor fi limitate la cele aprobate pentru trimestrul I al anului 2020.
Această modificare este una utilă întrucât la acest moment nu se poate preconiza o sumă maximală până la care pot ajunge cheltuielile necesare suportării acestor categorii de servicii şi proceduri medicale individualizate, astfel că o eventuală depăşire a sumelor alocate odată cu întocmirea şi aprobarea bugetului să nu fie de natură a împiedica actul medical.
Art. 24 – Decontarea concediilor medicale acordate persoanelor aflate în carantină pentru COVID-19 va fi realizată cu prioritate prin asigurarea de sume suplimentare în bugetul FNUASS la nivelul necesar.
Desigur şi această problemă trebuia să fie rezolvată de către autorităţile naţionale, astfel că prevederea este una oarecum previzibilă. O atare soluţie pare una atât umană, cât şi necesară având în vedere impactul major şi rapid pe care l-a avut pandemia de coronavirus. De asemenea, asigurarea sumelor suplimentare prin alocarea acestora în FNUASS vine în completarea raţiunii umane pe care autorităţile au avut-o în vedere.
Nu în ultimul rând, în scopul urgentării procedurilor anevoiase care ar trebui urmate dacă nu ar exista starea de urgenţă, prin decretul preşidenţial se prevede că modificările de structură din cadrul unităţiilor sanitare se vor aviza de către direcţiile de sănătate publică locală în funcţie de necesitate.
În mod normal, la nivel national se derulează 4 programe de sănătate, după cum urmează:
1. Program comunitar de sănătate publică;
2. Program de prevenire şi control al bolilor netransmisibile;
3. Program de sănătate a copilului şi familiei;
4. Program de administraţie sanitară şi politici de sănătate.
Pe perioada stării de urgenţă, prin ordin al ministrului sănătăţii se pot introduce noi astfel de programe de sănătate şi servicii medicale destinate prevenirii şi combaterii COVID-19.
Au fost autorizate prescripţiile de tratament „off-label” în cazul pacienţilor infectaţi cu virusul SARS-CoV-2, după ce acestea sunt avizate de către comisia de politică a medicamentului din cadrul unităţii sanitare respective. Problema prescripţiei „off-label” constă în faptul că medicul ştie că un anumit medicament are efect terapeutic pentru un pacient, dar în momentul în care el îl prescrie în afara etichetei, adică „off-label”, îşi asumă un risc. În acest mod, pacienţii vor avea acces la terapia de care au nevoie şi, pe de altă parte, medicii vor putea prescrie medicamente fără teama de a răspunde pentru eventuale fapte de malpraxis.
Asigurarea sumelor necesare în bugetul Ministrului Sănătăţii pentru achiziţionarea de către direcţiile de sănătate publică de materie necesară, pe perioada stării de urgenţă, se va realiza prin transferuri de la Ministrul Sănătăţii, urmând ca achiziţia să se realizeze de către direcţiile de sănătate publică prin procedura de achiziţie directă. Aceeaşi procedura se aplică şi în cazul achiziţiilor de către unităţii sanitare materiale şi medicamente necesare. În plus, Ministerele cu sistem de sănătate propriu pot face în mod direct achiziţii pentru unităţile sanitare proprii atât din bugetele ministerelor de resort cât şi din cele ale unităţilor sanitare.
Persoanele care sunt izolate la domiciliu, vor fi sprijinite prin măsurile impuse prin ordin al ministrului sănătăţii. Aplicarea acestora se face de către autorităţile publice locale, iar cheltuielile necesare se asigură prin transfer între bugetul de stat, prin bugetul Ministrului Sănătăţii, şi bugetele locale.