Pentru a realiza o prezentare în cunoştinţă de cauză, se impune de la bun început să precizăm ce înseamnă noţiunea de „preţuri de transfer”. Această noţiune se referă la preţurile la care societăţile afiliate, membre ale aceluiaşi grup, tranzacţionează între ele bunuri, servicii sau alte drepturi.
În definitiv, se poate preciza că tranzacţiile desfăşurate între societăţi afiliate trebuie să respecte principiul valorii de piaţă.
Respectarea principiului amintit este impusă şi de legislaţia europeană, stabilindu-se că, pentru a se preveni evaziunea fiscală sau frauda, statele membre pot adopta măsuri pentru a se asigura că baza de impozitare este considerată valoare de piaţă în cazul unor tranzacţii existente între persoane afiliate.
Problema care apare însă în raport de legislaţia naţională este reprezentată de întocmirea dosarului de preţuri de transfer şi în mod corelativ de lipsa acestui dosar.
Obligativitatea existenţei dosarului preţurilor de transfer este reglementată de dispoziţiile codului fiscal.
Pe plan naţional, Ordinul nr. 442/2016 reprezintă cadrul care reglementează termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare sau estimare a preţurilor de transfer de către organul fiscal. Ordinul amintit împarte contribuabilii în trei mari categorii, iar fiecare categorie trebuie să respecte cerinţe specifice privind documentarea, întocmirea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer.
Concret, dosarul întocmit trebuie să reflecte o justificare convingătoare referitor la succesul financiar al afacerii, având la bază o analiză detaliată a riscurilor şi activelor.
Există situaţii în care organul fiscal nu ia în considerare o tranzacţie efectuată între persoane afiliate, întrucât apreciază că aceasta a fost făcută fără scop economic. În aceeastă situaţie, intervine ajustarea efectelor fiscale ale acesteia ori reîncadrarea formei tranzacţiei pentru a se reflecta conţinutul economic real al acesteia, fapt ce conduce la plata unor impozite suplimentare.
Aici amintim că există o soluţie legislativă cu caracter preventiv de evitare a ajustărilor, şi anume existenţa unui acord de preţ în avans. Acest acord poate fi definit ca o înţelegere intervenită între contribuabil şi A.N.A.F. prin care se stabileşte condiţiile şi metodologia de determinare a preţurilor de transfer pentru o perioadă de timp şi care înlătură obligaţia întocmirii dosarului preţurilor de transfer pentru operaţiunile care cad sub incidenţa acestui acord.
Cu toate acestea, în contextul actul al reglementării şi prin raportare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către organele fiscale şi/sau penale, apare ca fiind legitimă următoarea întrebare: Simpla omisiune a întocmirii dosarului de preturi de transfer reprezintă o justificare pentru reconsiderarea TVA-ului, în acord cu Directiva nr. 006/112/CE?
În acest moment, se poate preciza doar faptul că neprezentarea dosarului preţurilor de transfer la prima solicitare făcută de către organul fiscal este sancţionată contravenţional, conform dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală. Însă răspunsul la întrebare rămâne incert având în vedere practica organelor statului.