Prin Decizia nr. 19/2018 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convențională a persoanei juridice în faza de executare silită nu se poate face printr-un mandatar persoană juridică și nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Astfel, Î.C.C.J. a confirmat că inclusiv în ceea ce privește faza de executare silită sunt aplicabile cele statuate deja prin Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În acest context, amintim că prin Decizia nr. 9/2016 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Î.C.C.J a statuat că, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică și nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Cele două decizii sunt susceptibile să aibă un impact deosebit în special în ceea ce privește situația executărilor silite demarate de către firmele care se ocupă de recuperarea de creanțe. În concret, asemenea societăți încheie în general un contract de cesiune de creanțe în urma căruia ajung să instrumenteze situația debitelor cesionate, întreprinzând o serie de demersuri legale în vederea recuperării acestora. În acest sens, în cadrul executărilor silite demarate, atât cererile de executare silită cât și reprezentarea lor convențională se face deseori printr-o altă persoană juridică (societate cu răspundere limitată sau societate pe acțiuni) denumită ”administrator al creanțelor”.
În urma celor două decizii amintite însă, dat fiind caracterul obligatoriu conferit de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă hotărârilor pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu se va mai putea recurge la interpretarea potrivit căreia o persoană juridică ar putea fi reprezentată în faţa instanţei sau în cadrul executării silite printr-o altă persoană juridică sau prin mandatarul acesteia din urmă, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată sau a cererii de executare silită.
Cu toate acestea, este necesar să facem precizarea că în măsura în care se constată că temeiul reprezentării persoanei juridice de către o altă persoană juridică rezultă dintr-un raport juridic născut dintr-o convenţie de administrare a bunurilor altuia și nu dintr-un mandat, vor fi aplicabile prevederile art. 810 Cod civil, conform cărora administratorul poate sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor şi poate interveni în orice cerere sau acţiune având drept obiect bunurile administrate.
Astfel, incidența celor două decizii ale Î.C.C.J. urmează a se aprecia de fiecare instanță, de la caz la caz, în funcție de calificarea raportului juridic dintre cele două persoane juridice: respectiv dacă rezultă dintr-o convenție de administrare a bunurilor altuia, caz în care vor fi incidente dispozițiile art. 810 Cod civil, sau dintr-un mandat, caz în care vor fi aplicabile dispozițiile art. 84 alin. (1) și în cazul executării silite și cele ale art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă.