În data de 07.11.2025, Curtea Constituțională a României a publicat Decizia nr. 479/20.10.2025 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu ale magistraților.
După cum bine cunoaștem din dezbaterile existente în spațiul public, prin Legea pentru modificare și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (PL-x-nr. 242/2025) Guvernul României a urmărit:
- egalizarea vârstei de pensionare a personalului din sistemul de justiție cu vârsta de pensionare a personalului din sistemul general de pensii, ceea ce presupune o nouă creștere etapizată a acesteia în raport cu reforma realizată în anul 2023;
- valorizarea în calculul stagiului de cotizare atât a vechimii efective în funcție, cât și a celei în muncă, prin acordarea unei ponderi semnificative și obligatorii vechimii efective în funcție în calculul stagiului antereferit, ceea ce echivalează cu o creștere a vechimii necesare pentru a accesa pensia de serviciu în raport cu reforma realizată în anul 2023;
- regândirea stabilirii cuantumului pensiei de serviciu, care urmează să fie plafonată la 70% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, ceea ce echivalează cu o nouă diminuare a cuantumului pensiei de serviciu după cea realizată în anul 2023.
La data de 4 septembrie 2025 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a formulat obiecție de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (PL-x-nr.242/2025) invocând critici de neconstituționalitate extrinsecă (adică de procedură – despre cum a fost adoptată legea) și intrinsecă (obiecții care vizează conținutul legii).
Pe scurt, judecătorii invocă afectarea principiului statului de drept și a independenței justiției, că modificările au fost făcute fără o consultare valabilă a Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, Înalta Curte semnalează lipsa de previzibilitate a noilor reguli, care ar submina încrederea magistraților în stabilitatea cadrului legal, și susține că procedura prin care Guvernul și-a angajat răspunderea asupra proiectului de lege nu a respectat condițiile constituționale.
Cu privire la conținutul legii, Înalta Curte a invocat printre altele că actul normativ contravine principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție și încalcă principiile securității raporturilor juridice și independenței justiției, garantate de art. 1 alin. (3) și (5), coroborate cu art. 124 alin. (3). Totodată se reclamă nerespectarea caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, prevăzut la art. 147 alin. (4), în special în ceea ce privește aplicarea regulilor stabilite anterior de CCR referitoare la actualizarea pensiilor de serviciu în funcție de indicele de inflație.
După cum bine cunoaștem, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și constată că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, este neconstituțională, dar pentru a se adopta această soluție judecătorii Curții, cu majoritate de voturi au reținut cu privire la criticile de neconstituțioanaltiate extrinsecă:
- Ținând cont de motivele învederate în expunerea de motive ale Legii, Curtea a considerat că sunt întrunite elementele necesare calificării lor ca fiind o situație urgentă, astfel că decizia Guvernului de a-și angaja răspunderea pentru adoptarea măsurilor mai sus enumerate, este una constituțională.
- Legea criticată nu încalcă principiul securității juridice [art.1 alin.(5) din Constituție] întrucât a fost adoptată pentru corectarea inechităților existente în domeniul pensiilor de serviciu din sistemul justiției, nu promovează soluții legislative aleatorii, ci racordate la realitatea socială și financiară a țării, iar soluțiile legislative reglementate au o structură, o concepție și un scop concordante.
- Raportat la jurisprudența Curții Constituționale lege criticată nu încalcă nici art.1 alin.(3) și (5) raportat la art.16 și art.124 alin.(3) din Constituție cu referire la statul de drept, principiul securității juridice și al încrederii legitime, precum și la interzicerea discriminării, corelate cu principiul independenței justiției, în componenta sa instituțională.
- Guvernul nu a solicitat avizul CSM în mod valabil, ceea ce este contrar art.1 alin.(5) coroborat cu 133 alin.(1) și art.134 alin.(4) din Constituție, fiind astfel afectat rolul CSM de garant al independenței justiției, motiv pentru care s-a și admis obiecția de neconstituționalitate.
Cu privire la această din urmă soluție, Curtea a reținut că Guvernul, prealabil declanșării etapei consultării publice pentru elaborarea și adoptarea proiectului de act normativ reglementate de art.7 din Legea nr.52/2003, a procedat la realizarea unei consultări informale cu autoritatea judecătorească. În perioada 14–23 august 2025, proiectul de lege s-a aflat în procedura de consultare publică, prevăzută de art.7 din Legea nr.52/2003, site-ul inițiatorului, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale. la data de 20 august 2025, practic în interiorul termenului de consultare, ministerul inițiator înaintează CSM proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, cu solicitarea de a se comunica punctul de vedere al acestuia, iar la data de 22 august 2025 același minister inițiator revine și solicită avizul.
Astfel, Curtea observă că solicitarea avizului CSM a fost realizată în interiorul procedurii de consultare publică și a celei preliminare de consultare interinstituțională. Or, potrivit cadrului normativ de referință, acest aviz putea fi solicitat numai după finalizarea procedurii de avizare interministerială, care, potrivit Fișei circuitului de avizare, astfel cum a fost comunicată de Secretariatul General al Guvernului (Adresa nr.15A/4339/CA din 13 octombrie 2025) s-a încheiat la data de 28 august 2025.
Curtea constată că solicitarea avizului CSM nu a fost realizată în condiții de legalitate, cererea înaintată de ministerul inițiator fiind prematură și, eventual, rezultatul unei erori de apreciere, astfel că nu poate fi considerată ca fiind o solicitare validă a avizului CSM.
Cu privire la termenul în care trebuie emis avizul CSM, s-a reținut că art.33 coroborat cu art.39 alin.(3) din Legea nr.305/2022 stabilește că Plenul CSM emite un aviz consultativ cu privire la proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești în termen de 30 de zile de la sesizare, astfel că pe lângă lipsa validității solicitării avizului CSM, un alt viciu de neconstituționalitate a legii, este nerespectarea de către Guvern a termenului în care CSM, în mod legal, putea emite avizul.
Mai departe, contrar aprecierilor apărute în spațiul public conform cărora Curtea s-ar fi pronunțat pe ”fondul legii” adoptate de Guvern, acest lucru nu este corect întrucât în cadrul paragrafului 253 din Decizia nr. 479/20.10.2025 se reține în mod clar că ”Faţă de temeinicia motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare a legii, reţinută prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.(3) și (5) raportat la art.133 alin.(1) și art.134 alin.(4) din Constituție, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, nu mai este cazul să examineze criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autoarea obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr.58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.205 din 13 martie 2020, paragraful 62)”.
Or criticile de neconstituționalitate intrinsecă legii, care se confundă cu criticile privind ”fondul legii” invocate de către Înalta Curte și care nu au fost analizate de către Curtea Constituțională sunt:
- Încălcarea art.1 alin.(5) din Constituție privind principiul legalității prin care se invocă neclaritatea legii raportat la noțiunea de ”vechime totală în muncă”;
- Încălcarea art.1 alin.(3) și alin.(5) din Constituție prin raportare la art.124 alin.(3) și art.147 alin.(4) sub aspectul nesocotirii principiului securității raporturilor juridice și principiului independenței justiției prin care se invocă trecerea intempestivă de la o etapizare realizată prin raportare la o creștere din 4 în 4 luni la una raportată la o creștere din 18 în 18 luni și care este nerezonabilă;
- Încălcarea art.147 alin.(4) prin raportare la art.1 alin.(3) și (5) și art.124 din Constituție cu referire la obligativitatea deiciziilor Curții Constituționale în privința actualizării pensiei de serviciu în funcție de indicele de inflație – prin aceasta se reclamă pe scurt, că art.V alin.(6) din lege prevede eliminarea pentru magistrații în funcție, dar care nu îndeplinesc la acest moment condițiile de pensionare, a actualizării pensiei de serviciu prin raportare la venitul unui magistrat în activitate, deși o soluție identică a fost anterior declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.467 din 2 august 2023;
- Încălcarea art.16 alin.(1) din Constituție privind principiul egalității în drepturi – prin care arată că legea criticată instituie un sistem triplu condiționat pentru ieșirea la pensie a magistraților (respectiv condiția de vechime totală în muncă, de vechime minimă în funcție și de vârstă), în timp ce pentru beneficiarii sistemului general de pensii publice accesarea dreptului la pensie este condiționat doar din dublă perspectivă (stagiul minim de cotizare și vârsta standard), ceea ce reprezintă o încălcare a principului egalității de tratament și al nediscriminării.
- Încălcarea art.124 din Constituție privind independența justiției coroborat cu art.147 alin.(4) și art.148 alin.(2) și (4) privind obligativitatea deciziilor Curții Constituționale și a dreptului Uniunii Europene – prin aceasta se reclama diminuarea ”drastică” a cuantumului pensiei de serviciu.
- Încălcarea art.15 alin.(2) prin raportare la art.124 alin.(3) și la art.1 alin.(5) din Constituție cu referire la neretroactivitatea legii
Chiar și opinia separată [1] formulată în dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, de admitere a obiecției de constituționalitate, se raportează doar la avizul CSM, considerând în principal că termenul de 30 de zile nu are o relevanță constituțională, ci una pur legală ce nu impune obligații în sarcina Guvernului, ci doar a CSM în sensul că are competența de a emite un astfel de aviz în cel mult 30 de zile.
În raport de toate aceste circumstanțe, opinia conform căreia obiecția de neconstituționalitate ar fi fost respinsă în contextul în care s-ar fi respectat mecanismul de obținere a avizul CSM, este departe de adevăr întrucât sunt încă 6 obiecții de neconstituționalitate intrinsecă, sau care țin de conținutul Legii, care nu au fost analizate încă de către judecătorii Curții.
Confuzia apărută în spațiul public cu privire la faptul că Curtea Constituțională s-ar fi pronunțat asupra „fondului” Legii pleacă de la analiza Curții potrivit căreia legea nu ar încălca principiul securității juridice. Această analiză a fost făcută strict în contextul examinării procedurii legislative, și nu al conținutului legii. Prin urmare, aprecierea că CCR ar fi validat conținutul legii sau că s-ar fi pronunțat asupra efectelor concrete ale acesteia este eronată.
Principiul securității juridice, analizat în context procedural, se poate intersecta conceptual cu obiecțiile de neconstituționalitate intrinsecă, care vizează fondul reglementării. Cu toate acestea, dacă s-ar fi trecut la o analiză completă a obiecțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională se pronunța și asupra acestor critici de fond, printre care se regăsește și cea privind încălcarea art.1 alin.(3) și alin.(5) din Constituție raportat la art.124 alin.(3) și art.147 alin.(4), sub aspectul nesocotirii principiilor securității raporturilor juridice și independenței justiției.
Fără a intra în analiza considerentelor Deciziei Curții Constituționale și fără a deschide o dezbatere asupra temeiniciei obiecțiilor formulate, se poate totuși concluziona că, raportat la motivele reținute în Decizia nr. 479/20.10.2025, din păcate, Guvernul României nu se confruntă doar cu un obstacol formal legat de avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
În acest sens, chiar dacă Guvernul ar relua procesul legislativ respectând întocmai procedura și obținând un aviz valabil din partea CSM, Curtea Constituțională ar avea, în continuare, posibilitatea să examineze și să respingă o nouă lege ”pe fond”.