Contractele smart sunt pe cale să câştige tot mai mult teren în sfera circuitului civil. Siguranţa şi eficienţa circuitului civil reprezintă un pilon cheie al unei societăţi moderne, dominată de un număr crescător de operaţiuni juridice. Ţinând cont de necesitatea eficientizării circuitului civil, în unele state s-a pus problema extinderii aplicărilor contractelor smart, pentru ca acestea să automatizeze executarea operaţiunilor juridice obişnuite, adaptând circuitul civil la nevoile societăţii secolului 21.
Cu toate că digitalizarea domeniului juridic poate părea un fenomen obscur, progresele din materia dezvoltării tehnologice înregistrate în ultimul deceniu au dus la o rapidă creştere a aplicabilităţilor pe care le cunosc contractele inteligente.
Propuse pentru prima dată în anul 1994 de către Nick Szabo, adevăratul potenţial al acestor operaţiuni nu a ieşit la iveală decât odată cu expansiunea pieţei cripto, şi cu introducerea NFT-urilor cu caracter interactiv. Acestea au reintrodus contractele smart în văzul lumii, la un moment la care infrastructura tehnologică permite exploatarea lor în limite extinse.
Înainte de a discuta despre nenumăratele aplicări şi compatibilitatea contractelor smart cu instituţiile de drept românesc, începem mai întâi prin a detalia ce anume sunt mai exact aceste contracte inteligente, cu nişte exemple practice.
Ce sunt contractele smart?
În pofida denumirii sugestive, contractele smart nu sunt o categorie de contracte speciale, termenul de contract smart conturându-se în jurul operaţiunilor juridice pe care le execută în mod automat un cod de calculator.
Conţinutul operaţiunilor juridice care se execută prin intermediul contractelor smart sunt stocate într-un registru bazat pe tehnologia blockchain, în timp ce constatarea împlinirii termenului sau îndeplinirii condiţiei cade în sarcina unui aşa-zis oracol.
Astfel, avem trei componente cheie în ceea ce priveşte operaţiunile executate de către contractele inteligente:
- Tehnologia blockchain, care asigură un nivel ridicat de securitate al întregului ecosistem în care operează aceste contracte smart.
- Oracolul, care procesează atât informaţiile stocate pe blockchain, cât şi cele din surse externe.
- Termenii şi condiţiile care în sine formează anatomia contractului smart.
Registrele blockchain au crescut în popularitate odată cu ascensiunea pieței cripto, întrucât majoritatea platformelor de stocare se bazau pe nivelul ridicat de securitate promovat de către această tehnologie.
Oracolul este un sistem al cărui atribut principal este monitorizarea şi constatarea evenimentelor de natură să declanşeze executarea operaţiunii juridice care formează obiectul contractului smart. Complexitatea constatărilor făcute de oracol diferă în funcţie de specificul contractului pe care acesta îl veghează.
Uneori, oracolul este menit să constate împlinirea unui anumit termen, pe când, în alte cazuri acesta trebuie să efectueze o sumedenie de calcule în timp real pentru a determina dacă un anumit contract smart se execută sau nu.
Însă, având în vedere că vorbim despre un program de calculator menit să perfecteze o operaţiune juridică, se impune ca acest proces să lase cât mai puţin loc pentru erori, motiv pentru care, termenii şi condiţiile specifice contractelor smart sunt cât se poate de precise. Aceasta deoarece un program de calculator poate constata cu maximă eficienţă şi siguranţă anumite evenimente care pot fi digitalizate prin atribuirea de valori exacte.
În fine, contractele smart însăşi nu sunt nimic mai mult decât nişte formule simple, executabile în mod autonom. Structural vorbind, acestea se compun din formule precum Dacă/când … atunci …, elementele definitoare ale acestor variabile fiind guvernate de simplitate.
O ipoteză exemplificativă propupsă de noi vizează serviciile publicitare oferite de diverse platforme de social media, care de regulă operează pe un sistem de cost per click:
X înfiinţează o companie care vinde obiecte decorative prin intermediul unei pagini web. Pentru a atrage potenţiali clienţi, acesta se decide să utilizeze reclame digitale afişate pe platforma Facebook.
În prisma sistemului de plată cost per click, în loc să achite un preţ global pentru serviciile publicitare, X este dator să plătească 10 lei pentru fiecare utilizator care a ajuns să cumpere un produs de pe site-ul său prin intermediul reclamelor afişate pe Facebook.
Aşadar, un smart contract în cauză ar arăta: „Dacă un utilizator Facebook accesează magazinul lui X prin intermediul reclamelor afişate, şi plasează o comandă, atunci X trebuie să plătească 10 lei.”
În ipoteza noastră, oracolul este sistemul care monitorizează activitatea utilizatorilor Facebook care accesează site-ul magazinului lui X. Când oracolul înregistreză că un utilizator Facebook a accesat site-ul lui X, şi a plasat o comandă pe acesta, va transfera automat 10 lei din contul lui X în contul Facebook.
Utilitatea practică din acest exemplu se regăseşte în volumul de operaţiuni de genul care se execută în fiecare moment al fiecărei zile din era digitală. În pofida unui sistem automatizat, asemenea servicii publicitare ar necesita supraveghere umană, ceea ce nu doar că ar creşte costurile, ci ar şi scade eficienţa operaţiunilor.
Primele aplicări practice de scară largă pe care le-au cunoscut contractele smart vizau automatele de tip „vending machine”. Acestea constatau că dacă se introduce suficient credit, şi se apasă tasta corespondentă unui produs care se încadrează în preţ, atunci executau operaţiunea de eliberare a produsului aferent în schimbul creditului. Întreaga operaţiune poate fi defalcată într-o formulă simplă, pe care mini-calculatoarele cu care erau dotate aceste tonomate o puteau executa în mod autonom şi eficient, modernizând industria tonomatelor mecanice.
Legalitatea contractelor smart.
În pofida faptului că societatea modernă avansează în ritm alert în direcţia automatizării operaţiunilor juridice care permit o astfel de executare, dreptul românesc este deocamdată străin de reglementări specifice pentru acestea.
De aceea, temeiul juridic al acestor operaţiuni rămâne în continuare Codul civil, care, la art. 1197 prevede condiţiile general-aplicabile pentru validitatea tuturor contractelor, şi anume: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, respectiv o cauză licită şi morală.
Prima condiţie, referitoare la capacitatea de a contracta, este îndeplinită prin intermediul numeroaselor politici de securitate adoptate de platformele care utilizează contracte inteligente pentru executarea unor veritabile obligaţii. Măsuri precum confirmarea identităţii prin încărcarea unei poze a actului de identitate, prin efectuarea unui apel video, etc.
Sub aspectul obiectului şi cauzei, caracterul licit, moral şi determinabil al acestora rezultă natura platformelor care utilizează contractele inteligente, întrucât acestea sunt, de ce mai multe ori, site-uri comerciale sau de trading, supuse unor prevederi legale specifice.
Securitatea raporturilor juridice purtate prin intermediul contractelor smart este asigurată în primul rând de legislaţia naţională sau internaţională din diferitele domenii care le utilizează, şi în subsidiar de tehnologia blockchain. Astfel, cu toate că se identifică ipoteze particulare în care condiţiile generale de valabilitate ale contractelor sunt, la o primă vedere, ignorate, acestea trebuie privite din perspectiva oricăror operaţiuni juridice efectuate prin intermediul internetului.
Totuşi, sancţiunea cauzei ilicite sau imorale este nulitatea absolută, lipsind de plano contractul de efecte, în mod retroactiv, însă sub aspectul consimţământului, discuţia trebuie nuanţată.
Viciile de consimţământ regăsite în art. 1207, 1214, 1216 şi 1221 din Codul civil au propriul sistem sancţionator, punând accent de cele mai multe ori pe atitudinea subiectivă a părţilor.
Or, în cazul contractelor smart, criteriile de evaluare pe care se bazează oracolul sunt pur obiective, fiind cuantificabile în cadrul programelor de calculator. Astfel, în cazul în care X îşi exprimă acordul cu privire la termenii unei asemenea convenţii, este greu de acceptat că acesta se afla într-o eroare scuzabilă, ori că fusese afectat de dol ori violenţă din partea platformei online.
Totuşi, trebuie menţionat că din perspectivă juridică, aplicabilitatea contractelor inteligente se aproprie mai mult de faza de executare a contractelor stricto sensu, decât de faza încheierii acestora.
Elementele esenţiale, cum ar fi preţul, termenii, sau obiectul sunt definite în concordanţă cu prevederile legale din materie, înainte de se putea vorbi despre rolul contractelor smart în executarea obligaţiilor. După cum spuneam, contractele smart îşi găsesc utilitatea strict în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor, abia după ce toate elementele definitorii au fost stabilite.
În acest context, ne interesează art. 1404 C. civ., referitor la constatarea îndeplinirii condiţiei, ca modalitate a obligaţiilor, al cărui prim alineat ne spune că îndeplinirea condiţiei se apreciază după criteriile stabilite de părţi sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări. În subsidiar, alin. (4) al aceluiaşi text de lege prevede că partea interesată se poate adresa instanţei pentru constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii obligaţiei.
Aici intervine o posibilă controversă referitoare la contractele smart, şi anume cu privire la faptul că, textele Codului civil ne sugerează că doar omul este capabil să constate perfectarea unei obligaţii condiţionate.
Totuşi, automatismul nu contravine spiritului legii, deoarece la o analiză punctuală a art. 1404 alin.(1) C. civ., remarcăm caracterul permisiv al normei, care are în vedere libertatea contractuală a părţilor în stabilirea îndeplinirii condiţiei. Expresia după criteriile stabilite de părţi sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări nu prevede limitări cu privire la utilizarea unor dispozitive sau programe automatizate, cum ar fi un oracol, specific contractelor inteligente.
Astfel, în măsura în care utilizatorii platformelor care încorporează contracte inteligente îşi dau consimţământul în raport de termenii şi condiţiile generale de utilizare a acestor site-uri, oracolul intervine ca un terţ obiectiv, în vederea eficientizării unui procedeu care în mod tradiţional implica activitate umană.
Pentru a ne apropria de o posibilă concluzie, trebuie să ne îndepărtăm de sfera uneori rigidă a dreptului material civil, şi să privim contractele inteligente dintr-o perspectivă practică. Astfel, pentru a evita ca aceste operaţiuni automatizate să genereze conflicte, tehnologia din spatele lor a fost menită să reducă, dacă nu chiar să excludă, posibilitatea oricăror divergenţe.
Motivul pentru care contractele smart funcţionează în lumea practică este întocmai simplitatea termenilor şi condiţiilor pe care se bazează operaţiunile executate de acestea.
Având în vedere capacitatea de procesare a calculatoarelor moderne, oracolul poate constata împlinirea unui termen sau cumularea unor valori în timp real, cu o acurateţe de departe superioară aptitudinilor umane, bazat pe informaţiile stocate în registrul blockchain, care din nou prezintă un grad ridicat de securitate.
Acest aspect, combinat cu simplitatea termenilor şi condiţiilor din anatomia contractelor smart, face ca marja de eroare a unui program de calculator să fie aproape inexistentă, comparativ cu cea umană. Astfel, motivul principal pentru care contractele inteligente nu sunt născătoare de conflicte juridice rezidă în faptul că acestea au fost concepute întocmai pentru a elimina riscul de divergenţă.
Criteriile în baza cărora o anumită operaţiune se execută sau nu sunt extrem de clare, automatismul oferit de contractele smart servind strict la eficientizarea procedurii. Revenim cu un exemplu:
X ştie că va dobândi un voucher în valoare de 100 de lei la un magazin de pantofi dacă face cumpărături în valoare de 800 de lei la un anume comerciant online, de regulă partener de afaceri cu primul. Oracolul care guvernează acest contract smart veghează asupra site-urilor ambilor comercianţi, iar în momentul în care constată că un anumit cumpărător face o plată de minim 800 de lei în contul partenerului, va da comanda pentru executarea contractului inteligent, astfel se va genera şi emite în mod autonom voucherul valabil la magazinul de pantofi.
În fapt, oracolul a trebuit să monitorizeze tranzacţiile efectuate pe site-ul partenerului de afaceri, şi ori de câte ori constată o plată în valoare de 800 de lei sau mai mare, iniţiază automat executarea operaţiunii.
Astfel, dacă toate părţile sunt conştiente cu privire la termenii şi condiţiile care le grevează obligaţiile, acordul lor fiind dat în prealabil în raport de constatarea îndeplinirii sau nu prin intermediul oracolului, teoreticele acţiuni în justiţie în legătură cu executarea acestor operaţiuni ar fi menite eşecului,
În aceste condiţii, dacă un program de calculator este apt să constate fără eroare momentul în care o anumită obligaţie devine exigibilă, faptul că acelaşi program execută în mod autonom obligaţia este doar o consecinţă firească a automatismului şi eficientizării pe care o urmăreşte societatea modernă.
Concluzie.
Odată ce contractele smart au captat din nou interesul public, în special prin mişcarea cripto şi NFT, oamenii, mult mai obişnuţi şi dependenţi de tehnologie, au început din nou să găsească aplicabilităţi practice pentru acestea.
Ca să încheiem cu un ultim exemplu, domeniul medical poate profita foarte rapid de pe urma contractelor smart, din privința accesului la datele medicale ale persoanelor. Astfel, daca un cetăţean american ajunge internat de urgenţă la un spital din Germania, prin introducerea unei solicitări într-un format standard, un contract smart ar putea transmite în mod automat şi autonom întreg istoricul medical al pacientului, evitând recurgerea la diverse proceduri birocratico-legale.
Admitem că, deşi la momentul de faţă majoritatea statelor ignoră în totalitate existenţa acestor operaţiuni automatizate, întrucât nu sunt generatoare de conflicte, ne apropriem din ce în ce mai repede de momentul în care legislaţia naţională şi internaţională va fi nevoită să aducă reforme pentru a acomoda în mod permanent contractele inteligente.
Aşadar, posibilităţile oferite de contractele smart în ceea ce priveşte eficientizarea societăţii noastre, chiar şi din perspectivă juridică, sunt infinite, întrebarea fiind când, şi nu dacă vom intra în era dreptului automatizat, măcăr la o anumită scară.
avocat Norbert Varga