Implementarea cărţii electronice de identitate în România constituie un subiect actual, fiind planificată extinderea acestui nou tip de identificare la nivel naţional în 2024. În acest context, trebuie atrasă atenţia asupra posibilelor provocări şi efecte negative ale acestei implementări. Deşi absenţa unor măsuri adecvate ar putea genera dificultăţi semnificative în exercitarea dreptului la liberă circulaţie pe viitor, este important să se evalueze cu atenţie şi să se abordeze cu responsabilitate toate aspectele implicate în acest proces.
Înainte de modificarea legislativă recentă din 28 decembrie 2023, conform prevederilor OUG nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, cărţile de identitate sunt recunoscute ca document de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene şi în statele terţe care le recunosc ca atare, cu condiţia să fie emise până la data de 31 decembrie 2023, instituindu-se practic o obligaţie de a obţine cartea electronică de identitate începând cu 2024 pentru cei a căror carte de identitate simplă expiră şi au nevoie de una nouă.
Astfel, incapacitatea utilizării cărţilor de identitate emise după 31 decembrie 2023 ca documente de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene şi în statele terţe care le recunosc ca atare ar fi afectat negativ cetăţenii şi ar fi încălcat drepturile lor fundamentale, motiv pentru care prin OUG nr. 122/2023 a fost înlăturată această restricţie temporală, iar potrivit modificării:
Cărţile de identitate, aflate în termen de valabilitate, constituie document de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în statele terţe care le recunosc ca document de călătorie, în condiţiile stabilite de Regulamentul (UE) 2019/1.157 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind consolidarea securităţii cărţilor de identitate ale cetăţenilor Uniunii şi a documentelor de şedere eliberate cetăţenilor Uniunii şi membrilor de familie ai acestora care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie.”
Cu toate că inclusiv cărţile de identitate simple emise după 31 ianuarie 2023 vor putea fi folosite de cetăţeni pentru a călători, soluţia adoptată de Guvern este una provizorie, cât timp astfel de cărţi de identitate nu vor mai fi recunoscute în spaţiul european după anul 2031, conform Regulamentului 2019/1157.
În 2019, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul (UE) 2019/1.157 al Parlamentuluu European şi al Consiliului. În preambulul regulamentului european, justificarea adoptării actului a constat în evidenţierea importanţei includerii elementelor de securitate pentru autentificarea documentelor şi stabilirea identităţii unei persoane. Totodată, s-a subliniat necesitatea integrării datelor biometrice în cărţile de identitate şi permisele de şedere ale membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru, în vederea consolidării securităţii în utilizarea acestor documente în cadrul Uniunii Europene.
Ca exemplu concret, Uniunea Europeană a propus stocarea unei imagini faciale şi a două amprente digitale pe cărţile de identitate şi permisele de şedere, conform practicii deja stabilite pentru paşapoartele şi permisele de şedere biometrice ale resortisanţilor ţărilor terţe. De asemenea, s-a recomandat ca, în general, verificarea autenticităţii documentului şi a identităţii titularului să se facă iniţial pe baza imaginii faciale, cu verificarea ulterioară a amprentelor digitale atunci când este necesar pentru confirmarea fără echivoc a autenticităţii documentului şi identităţii titularului.
Potrivit art. 3 din Regulament:
(5) Cărţile de identitate includ un suport de stocare de înaltă securitate, care conţine o imagine facială a titularului cărţii şi două amprente digitale, în modele digitale interoperabile. Pentru colectarea elementelor biometrice de identificare, statele membre aplică specificaţiile tehnice stabilite prin Decizia de punere în aplicare C(2018)7767 a Comisiei (13).
(6) Suportul de stocare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a garanta integritatea, autenticitatea şi confidenţialitatea datelor. Datele stocate sunt accesibile fără contact direct şi sunt securizate, astfel cum se prevede în Decizia de punere în aplicare C(2018)7767. Statele membre fac schimb de informaţii necesare pentru autentificarea mediului de stocare şi pentru accesul la datele biometrice menţionate la alineatul (5) şi pentru verificarea acestora.
(7) Copiii sub 12 ani pot fi exoneraţi de obligaţia de a se supune amprentării digitale.
Copiii sub 6 ani sunt exoneraţi de obligaţia de a se supune amprentării digitale.
Persoanele pentru care prelevarea amprentelor digitale este fizic imposibilă sunt exonerate de obligaţia de a se supune amprentării digitale.
Dat fiind că regulamentul european este obligatoriu pentru statele membre, începând cu data aplicării prezentului regulament, statele membre ar fi trebuit să-l aplice în decurs de maximum 24 de luni, aşa cum se prevede în actul unional.
În acest moment, la 5 ani de la adoptarea regulamentului, România nu emite doar cărţi electronice de identitate şi nici nu a instituit o asemenea obligaţie pentru cetăţeni.
Cartea electronică de identitate nu este încă obligatorie, iar cetăţenii români pot opta pentru emiterea unei cărţi de identitate simple în continuare, conform prevederilor OUG nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.
Posibilitatea emiterii unei cărţi electronice de identitate a fost introdusă în legislaţie pentru prima dată prin OUG nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români, aprobată apoi de Legea nr. 253/2013. În preambulul ordonanţei se precizează că introducerea acestei metode de identificare este motivată în baza necesităţii alinierii la iniţiativele europene în materia evidenţei persoanelor şi a e-serviciilor, respectiv preocupările de interconectare a sistemelor referitoare la identitatea electronică, pentru crearea premiselor necesare introducerii şi compatibilizării soluţiilor de e-adminstraţie.
Se poate observa că actul normativ a fost adoptat cu mult timp înainte ca regulamentul european să fie adoptat, însă ceea ce a stârnit discuţii ample a fost obligativitatea obţinerii unor astfel de cărţi de identitate pentru a mai putea beneficia de libera circulaţie a persoanelor în spaţiul european ca urmare a actului adoptat de Uniunea Europeană.
În prezent, prin act de identitate se înţelege, cartea de identitate simplă, cartea electronică de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate.
Cu toate că obţinerea unei cărţi electronice de identitate nu este încă obligatorie, iar cetăţenii României îşi pot exercita dreptul la liberă circulaţie în mod liber, de la data limită din 2031 acest lucru nu va mai fi posibil, dat fiind că potrivit art. 5 din acelaşi Regulament:
(1) Cărţile de identitate care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 3 încetează să fie valabile la data expirării lor sau în termen de 3 august 2031, oricare dintre aceste date survine mai întâi.
Legat de acest articol şi de termenul stabilit, modalitatea în care Guvernul României a ales să promoveze şi să reglementeze aceste cărţi electronice de identitate este una nesatisfăcătoare, cât timp cetăţenii ar trebui informaţi despre măsurile concrete de securitate menite să asigure protecţia datelor cu caracter personal incluse în carţile electronice de identitate, pentru a evita producerea de consecinţe grave.
Una dintre măsurile de protejare a datelor personale este cea privitoare la ştergerea automată a imaginilor impresiunilor papilare colectate, adică a amprentelor, pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi stocate în Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor. Introducerea acestei menţiuni în cuprinsul actului normativ este importantă şi binevenită, fiind important să se evite orice suspiciune referitoare la un posibil caracter reversibil al procedurii de ștergere. Cu toate acestea, conformarea şi asigurarea cetăţenilor cu privire la modalităţile concrete de protejare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale reprezintă o necesitate ce trebuie asigurată prin programe şi metode de informare mult mai specifice.
În concluzie, din perspectiva conformării la reglementările europene, care impun utilizarea acestui tip de documente cel târziu începând cu anul 2031, aceste cărţi de identitate vor deveni din ce în ce mai comune, însă în acest moment se poate circula în mod liber pe teritoriul Uniunii cu cărţi de identitate simple, iar România nu a instituit o obligaţie a cetăţenilor de a obţine o carte de identitate electronică.
avocat Izabel Cernat