Decretarea stării de urgenţă a venit la pachet cu restrângerea unor drepturi esenţiale de natură să limiteze sau să suspende activitatea unei largi categorii de comerciaţi, ceea ce cu siguranţă va conduce la îngreunarea onorării obligaţiilor contractuale şi la imposibilitatea plăţii debitelor restante sau a drepturilor salariale. Vor fi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, fie formulate de societăţi care vor să se protejeze, fie de creditori care vor să nu piardă startul.
Deşi s-au instituit o serie de măsuri de natură să sprijine companiile în această perioadă, impactul economic al pandemiei se va resimţi în toate mediile de afaceri.
Având în vedere scopul declarat al legii insolvenţei, de maximizare a gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor, dar şi acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, vom începe seria unor scurte articole informative privind procedurile de insolvenţă şi de prevenire a acesteia, în speranţa că fiecare profesionist, va lua, în deplină cunoştiinţă de cauză, cea mai bună decizie privind afacerea sa.
Prin prezentul articol urmează să expunem sumar condiţiile deschiderii procedurii insolvenţei, cu trimitere la momentul la care această măsură devine o obligaţie faţă de debitor şi un drept al creditorului.
Sub acest aspect, e important de subliniat câteva dintre măsurile instituite prin Decretul nr. 195/16.03.2020, de natură a avea un impact semnificativ asupra mediului economic şi obligaţiilor comercianţilor. Astfel, menţionăm că, pe toată perioada stării de urgenţă plus încă 30 de zile de la încetarea acesteia, toate executările silite cu privire la creanţele bugetare (contribuţii, impozite, taxe şi orice alte venituri la bugetul general consolidat) se vor suspenda, iar executările silite care nu au început vor fi amânate.
Cât priveşte activitatea de executare silită a celorlalte categorii de creanţe, aceasta va continua numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile Speciale de Urgenţă, în scopul ocrotirii drepturilor la viaţă şi la integritate fizică ale participanţilor la executarea silită. Deşi actul normativ nu prevede în mod clar, cel mai probabil urmează a fi limitate activitățile de executarea silită care implică un contact direct între persoane sau prezența fizică a participanţilor (creditori/debitori/executori judecătoreşti), nefiind afectate măsurile de executare deja instituite la data emiterii decretului, cum sunt popririle bancare, popririle la angajatori sau sechestrele încuviințate. O altă măsură cu impact semnificativ vizează termenele de prescripţie şi de decădere care, pe toată durata stării de urgenţă nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe perioada celor 30 de zile. Nu în ultimul rând, prin decret s-a stabilit că pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă numai în cauzele de urgență deosebită, lista acestora fiind stabilită de către colegiile de conducere ale curţilor de apel, respectiv ICCJ.
1. Când se află debitorul în stare de insolvenţă?
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.
În acest sens, dacă un debitor nu a achitat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de minim 40.000 lei, după trecerea unui termen de 60 de zile de la scadenţă, se prezumă faptul că, acel debitor este în stare de insolvenţă.
Totodată, procedura insolvenţei poate fi aplicată şi atunci când, se dovedeşte împrejurarea că, debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti de care dispune la acel moment, chiar dacă în patrimoniul societăţii există bunuri mobile sau imobile ce ar putea fi valorificate pentru satisfacerea creanţelor.
2. Deschiderea procedurii insolvenţei la solicitarea debitorului.
Potrivit legii, debitorul aflat în stare de insolvenţă, are obligaţia ca, în termen de maxim 30 de zile de la apariţia acestei stări, să solicite deschiderea procedurii insolvenţei în faţa tribunalului în a cărui circumscripţie şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior.
Sesizarea instanţei cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei nu este facultativă, ci este o obligaţie a debitorului a cărei nerespectare sau întârziere poate atrage inclusiv atragerea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă[1].
Având în vedere măsurile instituite prin decretarea stării de urgenţă, dacă termenul de 30 de zile de care dispune debitorul a început să curgă anterior datei de 16.03.2020 se va suspenda pe toată durata stării de urgenţă, urmând a fi reluat.
În orice caz, dacă insolvenţa debitorului intervine pe perioada stării de urgenţă, termenul de 30 de zile se va calcula de la momentul încetării acesteia, însă acest aspect nu înlătură posibilitatea debitorului de a introduce cererea de deschidere a procedurii chiar şi pe durata stării de urgenţă, în condiţiile în care termenul este unul maximal.
Nu în ultimul rând, menţionăm că, deşi cuantumul minim al creanţei necesar pentru deschiderea procedurii insolvenţei este de 40.000 lei, debitorul nu va putea introduce cererea de deschidere a procedurii în cazul în care cuantumul creanţelor bugetare[2] este mai mare de 50% din totalul creanţelor pe care acesta le are.
3. Deschiderea procedurii insolvenţei la solicitarea creditorului.
Are calitatea de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei orice creditor care deţine asupra patrimoniului debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, de minim 40.000 lei. Existenţa creanţei trebuie să rezulte din însuşi actul de creanţă sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
În situaţia în care debitorul deţine la rândul său o creanţă faţă de creditor, acesta din urmă va fi îndreptăţit a solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar dacă, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, creanţa sa va depăşi cuantumul minim de 40.000 lei.
În orice caz, dreptul creditorului de a solicita deschiderea procedurii se naşte la împlinirea unui termen de 60 de zile de la data scadenţei obligaţiei de plată.
Prin urmare, dacă termenul de 60 de zile nu s-a împlinit până în ziua decretării stării de urgenţă, acesta va fi suspendat în toată această perioadă.
Totodată, dacă scadenţa obligaţiei de plată intervine pe durata stării de urgenţă, creditorul va fi îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii doar după împlinirea termenului de 60 de zile, calculat de la data încetării stării de urgenţă.
4. Deschiderea procedurii insolvenţei la solicitarea salariaţilor.
Dacă pentru deschiderea procedurii insolvenţei la solicitarea debitorului şi a creditorilor legea impune un cuantum minim al creanţei de 40.000 lei, salariaţii beneficiază de acest drept în cazul în care deţin faţă de averea debitorului o creanţă de minim 6 salarii brute pe economie per salariat.
Astfel, în situaţia în care, drepturile salariale nu au fost achitate de către angajator de peste 60 de zile de la scadenţă iar cuantumul total însumează minim 6 salarii brute pe economie, orice salariat are dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei faţă de angajatorul său.
Deşi ipoteza suportă o serie de discuţii pe care le vom trata detaliat într-un articol viitor, subliniem faptul că, aceste creanţe salariale beneficiază de un regim preferenţial instituit pe toată durata procedurii insolvenţei.
În acest sens, de interes pentru salariaţi este faptul că, după deschiderea procedurii insolvenţei, dacă faţă de angajator a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare, plata drepturilor salariale va fi asigurată din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale. Astfel, deşi deţine o creanţă consistentă faţă de angajatorul său, o dată cu deschiderea procedurii insolvenţei va avea asigurată plata drepturilor salariale în limita a 3 salarii medii brute pe economie, la valoarea salariului comunicat de Institutul Naţional de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenţei.
5. Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe durata stării de urgenţă.
În limitele menţionate supra, orice debitor sau creditor îndreptăţit, va putea înregistra pe rolul tribunalului competent o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Cât priveşte soluţionarea acesteia, reiterăm faptul că, potrivit decretului, pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă numai în cauzele de urgență deosebită, lista acestora fiind stabilită de către colegiile de conducere ale curţilor de apel, respectiv ICCJ.
Având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 257/17 martie 2020, la stabilirea cauzelor urgente care se impun a fi judecate în această perioadă se va ţine cont în ce măsură, suspendarea ar fi de natură să cauzeze reclamantului o pagubă iminentă, însemnată şi care nu s-ar putea repara ori a cărei reparare ar fi dificilă în viitor.
Prin urmare, este imposibil de decelat la acest moment optica Curţilor de Apel, care vor aprecia, individual, în ce măsură amânarea deschiderii procedurii insolvenţei este de natură a crea prejudicii ireversibile în patrimoniul societăţilor.
[1] Potrivit dispoziţiilor art. 240 Cod Penal „Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
[2] Creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită.