{"id":8253,"date":"2024-04-02T14:23:08","date_gmt":"2024-04-02T14:23:08","guid":{"rendered":"https:\/\/www.chirita-law.com\/?p=5255"},"modified":"2025-12-29T09:47:30","modified_gmt":"2025-12-29T07:47:30","slug":"clauza-compromisorie-contextul-dreptului-international-privat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/clauza-compromisorie-contextul-dreptului-international-privat\/","title":{"rendered":"Clauza compromisorie \u00een contextul dreptului interna\u0163ional privat"},"content":{"rendered":"

Clauza compromisorie \u00een contextul dreptului interna\u0163ional privat e o prevedere utilizat\u0103 din ce \u00een ce mai mult \u00een raporturile contractuale interna\u0163ionale. \u00cen ipoteza inser\u0103rii unei astfel de clauze comprosiorii se ridic\u0103 problema \u00eembin\u0103rii Conven\u0163iei de la New York din 1958<\/a> cu Regulamentul (UE) nr. 1215\/2012 al Parlamentului European \u015fi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competen\u0163a judiciar\u0103<\/a>.<\/p>\n

Acest articol va cuprinde o analiz\u0103 referitoare la excluderea arbitrajului reg\u0103sit\u0103 \u00een Regulamentul nr. 1215\/2012, recunoa\u015fterea \u015fi executarea hot\u0103r\u00e2rilor \u00een materie civil\u0103 \u015fi comercial\u0103, \u00een contextul inser\u0103rii \u00een contract a unei clauze compromisorii.<\/p>\n

Clauz\u0103 compromisorie, specie a conven\u0163iei de arbitraj ce cuprinde acordul prin care p\u0103r\u0163ile stabilesc c\u0103 eventualele litigii ce s-ar na\u015fte \u00een viitor \u00eentre ele \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un anumit contract vor fi solu\u0163ionate pe cale arbitral\u0103, ar\u0103t\u00e2ndu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Arbitrajul \u015fi Conven\u0163ia de la New York.<\/strong><\/p>\n

Art. I.1. din Conven\u0163ia de la New York din 1958 men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 :\u201ePrezenta Conven\u0163ie se aplic\u0103 recunoa\u015fterii \u015fi execut\u0103rii sentin\u0163elor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, dec\u00e2t acela unde se cere recunoa\u015fterea \u015fi executarea sentin\u0163elor \u015fi rezultate din diferende \u00eentre persoanele fizice sau juridice. Ea se aplic\u0103, de asemenea, sentin\u0163elor arbitrale care nu sunt considerate ca sentin\u0163e na\u0163ionale \u00een Statul unde este cerut\u0103 recunoa\u015fterea \u015fi executarea lor\u201d.<\/em><\/p>\n

Conform art. II.3, \u201cTribunalul unui Stat contractant, sesizat cu un litigiu privind problema asupra c\u0103reia p\u0103r\u0163ile au \u00eencheiat o conven\u0163ie \u00een sensul prezentului articol, va \u00eendruma p\u0103r\u0163ile la arbitraj, la cererea uneia din ele, dac\u0103 nu constat\u0103 c\u0103 zisa conven\u0163ie este caduc\u0103, inoperant\u0103 sau nesusceptibil\u0103 de a fi aplicat\u0103\u201d.<\/em><\/p>\n

De\u015fi \u00een Rom\u00e2nia exist\u0103 \u00eenc\u0103 o re\u0163inere de a recurge la procedur\u0103 arbitral\u0103, \u00een spa\u0163iul interna\u0163ional arbitrajul este des \u00eent\u00e2lnit. Acest lucru se datoreaz\u0103 avantajelor procedurii, printre care se num\u0103r\u0103: rapiditatea, flexibilitatea, specializarea, confiden\u0163ialitatea etc.<\/p>\n

Posibilitatea p\u0103r\u0163ilor de a alege judecata \u00een echitate, de a beneficia de un arbitru specializat \u00een ramura de drept respectiv\u0103, dar \u015fi de a avea starea litigioas\u0103 solu\u0163ionat\u0103 \u00eentr-un termen relativ scurt de timp fac din procedura arbitral\u0103 un mijloc eficient de a solu\u0163iona diferendele ap\u0103rute \u00eentre p\u0103r\u0163ile contractante[1]<\/a>.<\/p>\n

Utilitatea arbitrajului a fost \u00een\u0163eleas\u0103 \u015fi de Rom\u00e2nia, motiv pentru care statul \u015fi-a asumat prin Conven\u0163ia de la New York obliga\u0163ia de a recunoa\u015fte \u015fi de a asigura executarea hot\u0103r\u00e2rilor arbitrale str\u0103ine, \u00een situa\u0163ia \u00een care sentin\u0163a arbitral\u0103 str\u0103in\u0103 este pronun\u0163at\u0103 pe teritoriul unui stat semnatar al conven\u0163iei, iar litigiul care a fost solu\u0163ionat prin respectiva hot\u0103r\u00e2re arbitral\u0103 str\u0103in\u0103 poate fi \u00eencadrat ca fiind comercial de c\u0103tre dispozi\u0163iile legale na\u0163ionale[2]<\/a>.<\/p>\n

Astfel, se poate observa c\u0103 angajamentele pe planul dreptului interna\u0163ional privat al arbitrajului au fost asumate de Statul Rom\u00e2n cu mult timp \u00eenainte de a adera la Uniunea European\u0103.<\/p>\n

Dat fiind c\u0103 \u00een situa\u0163ia Rom\u00e2niei se aflau majoritatea statelor membre, institu\u0163iile unionale au ales s\u0103 exclud\u0103 arbitrajul din domeniile reglementate, tocmai pentru a asigura prioritatea Conven\u0163iei de la New York \u015fi pentru a nu supune statele membre unor reglement\u0103ri interna\u0163ionale neclare \u015fi contradictorii.<\/p>\n

 <\/p>\n

Prioritatea arbitrajului \u00een fa\u0163a regulamentului european.<\/strong><\/p>\n

Regulamentul nr. 1215\/2012 a fost adoptat \u00een 12.12.2012 \u015fi a intrat \u00een vigoare \u00een 10.01.2015. Acest regulament se concentreaz\u0103 asupra stabilirii competen\u0163ei judiciare, recunoa\u015fterii \u015fi punerii \u00een aplicare a hot\u0103r\u00e2rilor \u00een materie civil\u0103 \u015fi comercial\u0103 \u00een cadrul Uniunii Europene, pentru a evita situa\u0163iile \u00een care pe teritoriul european exist\u0103 mai multe hot\u0103r\u00e2ri judec\u0103tore\u015fti ce solu\u0163ioneaz\u0103 acela\u015fi aspect, dar sunt contradictorii. Pe scurt, obiectivul principal al regulamentului a fost evitarea unei situa\u0163ii de litispenden\u0163\u0103 european\u0103, tocmai \u00een spiritul de colaborare \u015fi asigurare a unei coeziuni europene.<\/p>\n

Cu obiectivul de simplificare \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire a cadrului legal pentru rezolvarea litigiilor transfrontaliere \u00een Uniunea European\u0103, regulamentul asigur\u0103 claritate \u015fi coeren\u0163\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte competen\u0163a judiciar\u0103 \u015fi punerea \u00een aplicare a hot\u0103r\u00e2rilor \u00een cazurile civile \u015fi comerciale.<\/p>\n

Pentru \u00eenceput, este necesar s\u0103 fie prezentat modul \u00een care Conven\u0163ia de la New York din 1958 se \u00eembin\u0103 cu Regulamentul nr. 1215\/2012, dat fiind c\u0103 actul unional are ca obiect recunoa\u015fterea \u015fi executarea hot\u0103r\u00e2rilor civile \u00een statele membre, iar cel interna\u0163ional are ca obiect recunoa\u015fterea \u015fi executarea hot\u0103r\u00e2rilor arbitrale. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, art. 1 alin. 2 prevede cu titlu de regul\u0103 c\u0103 regulamentul nu se aplic\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte: (d) arbitrajul<\/em>.<\/p>\n

Astfel, institu\u0163iile unionale au preferat s\u0103 acorde prioritate Conven\u0163iei, \u00eens\u0103 problemele care au ap\u0103rut \u00een practica judiciar\u0103 au ar\u0103tat c\u0103 separa\u0163ia total\u0103 a competen\u0163ei interna\u0163ionale de drept privat reglementat\u0103 de regulament de competen\u0163a din materia arbitrajului nu poate s\u0103 fie una total\u0103.<\/p>\n

Cu privire la lipsa total\u0103 de asumare din regulament s-a exprimat \u015fi doctrina, \u00een acest sens eviden\u0163iindu-se faptul c\u0103 atunci c\u00e2nd Regulamentul spune c\u0103 nu se aplic\u0103 arbitrajului, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu are inten<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>ia de a reglementa arbitrajul. Nu <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>nseamn<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> c<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> nu are niciun efect asupra arbitrajului. S-ar putea s<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> aib<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> efecte incidentale asupra arbitrajului, chiar dac<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> nu este inten<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>ia sa s<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em>-l reglementeze. Dac<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> ar fi fost inten<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>ia ca Regulamentul s<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> nu aib<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> niciun efect asupra arbitrajului, ar fi spus expres acest lucru. Ar fi spus: „Acest regulament nu va afecta arbitrajul.” Articolul 73(2) al Regulamentului spune acest lucru <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>n ceea ce prive<\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>te Conven<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>ia de la New York din 1958. Acesta spune: „Regulamentul nu va afecta aplicarea Conven<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>iei de la New York din 1958.” Este semnificativ faptul c<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> Regulamentul nu spune ceva similar <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>n ceea ce prive<\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>te arbitrajul <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>n general<\/u><\/em>.<\/u>[3]<\/a><\/p>\n

Rela\u0163ia dintre arbitraj \u015fi Regulamentul nr. 1215\/2012 nu este una clar\u0103 \u00een ciuda excluderii aplicabilit\u0103\u0163ii regulamentului european \u00een cazul arbitrajului. Aceast\u0103 decizie a institu\u0163iilor unionale de a exclude arbitrajul se datoreaz\u0103 existen\u0163ei Conven\u0163iei de la New York din 1958 care este semnat\u0103 de toate statele membre \u015fi care are prioritate.<\/p>\n

Astfel, \u00een preambulul regulamentului se prevede cu privire la aceast\u0103 chestiune c\u0103: (12) Prezentul regulament nu ar trebui s\u0103 se aplice arbitrajului. <\/u><\/em><\/p>\n

Niciuna dintre dispozi<\/em>\u0163<\/em>iile prezentului regulament nu ar trebui s<\/em>\u0103<\/em> \u00eempiedice instan<\/em>\u0163<\/em>ele dintr-un stat membru, atunci c<\/em>\u00e2<\/em>nd sunt sesizate cu privire la o cauz<\/em>\u0103<\/em> \u00ee<\/em>n leg<\/em>\u0103<\/em>tur<\/em>\u0103<\/em> cu care p<\/em>\u0103<\/em>r<\/em>\u0163<\/em>ile au <\/em>\u00ee<\/em>ncheiat o conven<\/em>\u0163<\/em>ie de arbitraj, s<\/em>\u0103<\/em> recomande p<\/em>\u0103<\/em>r<\/em>\u0163<\/em>ilor s<\/em>\u0103<\/em> urmeze procedura arbitral<\/em>\u0103<\/em>, s<\/em>\u0103<\/em> suspende ori s<\/em>\u0103<\/em> \u00ee<\/em>ncheie procedurile sau s<\/em>\u0103<\/em> analizeze dac<\/em>\u0103<\/em> o conven<\/em>\u0163<\/em>ie de arbitraj este nul<\/em>\u0103<\/em> \u015f<\/em>i neavenit<\/em>\u0103<\/em>, nu produce efecte sau este imposibil de aplicat, <\/em>\u00ee<\/em>n conformitate cu legisla<\/em>\u0163<\/em>ia lor na<\/em>\u0163<\/em>ional<\/em>\u0103<\/em>.<\/em><\/p>\n

Ra\u0163ionamentele expuse \u00een preambulul regulamentului au determinat o separare a dreptului Uniunii Europene de arbitrajul interna\u0163ional, motiv pentru care \u00een doctrin\u0103 s-a eviden\u0163iat cum sistemul de drept european <\/em>\u015f<\/em>i arbitrajul interna<\/em>\u0163<\/em>ional trebuie tratate drept dou<\/em>\u0103<\/em> structuri <\/em>\u201e<\/em>suverane<\/em>\u201d<\/em>[4]<\/strong><\/em><\/a>.<\/em><\/p>\n

Cu toate c\u0103 regulamentul este destul de clar, exist\u0103 situa\u0163ii \u00een care lucrurile nu mai sunt la fel de evidente. Dat fiind c\u0103 actul unional se aplic\u0103 procedurilor judiciare (litigii) \u015fi, reglement\u00e2nd jurisdic\u0163ia \u015fi recunoa\u015fterea \u015fi executarea hot\u0103r\u00e2rilor \u00een astfel de proceduri, el poate avea un efect incident asupra arbitrajului. Cel mai evident exemplu este atunci c\u00e2nd aceea\u015fi disput\u0103 este supus\u0103 arbitrajului \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u015fi unui litigiu de drept comun \u00een alta, lucru care poate s\u0103 apar\u0103 dac\u0103 instan\u0163ele din cele dou\u0103 \u0163\u0103ri au opinii diferite \u00een ceea ce prive\u015fte validitatea sau domeniul de aplicare al unui acord de arbitraj.<\/p>\n

Exist\u0103 preocup\u0103ri privind incertitudinea juridic\u0103 \u015fi posibilitatea apari\u0163iei unor hot\u0103r\u00e2ri contradictorii \u00eentre instan\u0163ele na\u0163ionale \u015fi tribunalele de arbitraj. \u00cen contextul Uniunii Europene, CJUE a interzis utilizarea acestor m\u0103suri \u00eempotriva procedurilor din alte state membre – cel pu\u0163in atunci c\u00e2nd instan\u0163a care audiaz\u0103 acele proceduri \u00ee\u015fi deriv\u0103 jurisdic\u0163ia din regulament – pe motiv c\u0103 fiecare instan\u0163\u0103 din UE ar trebui s\u0103 aib\u0103 dreptul s\u0103 decid\u0103 asupra jurisdic\u0163iei sale f\u0103r\u0103 interferen\u0163e din partea unei instan\u0163e din alt stat membru.<\/p>\n

Aspectele semnalate nu sunt de neglijat, dat fiind c\u0103 \u00een contextul \u00een care unele state ar considera c\u0103 arbitrajul nu se aplic\u0103, iar altele da, consecin\u0163a ar fi existen\u0163a mai multor hot\u0103r\u00e2ri contradictorii pronun\u0163ate de diferite state membre.<\/p>\n

Una dintre problemele cele mai mari apare c\u00e2nd organele judiciare ale unui stat consider\u0103 c\u0103 respectiva clauz\u0103 compromisorie este nul\u0103, \u00ee\u015fi constat\u0103 competen\u0163a \u015fi apoi solu\u0163ioneaz\u0103 pe fond litigiul potrivit procedurii comune, \u00een timp ce un alt stat membru sesizat cu acela\u015fi contract ce cuprinde clauza compromisorie respectiv\u0103 \u015fi consider\u0103 c\u0103 ea este valid\u0103, motiv pentru care se demareaz\u0103 procedura arbitral\u0103. Dat fiind c\u0103 potrivit considerentului nr. 12 din regulament, o hot\u0103r\u00e2re pronun<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>at<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> de o instan<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> a unui stat membru pentru a stabili dac<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> o conven<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>ie de arbitraj este nul<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> \u015f<\/u><\/em>i neavenit<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em>, nu produce efecte sau este imposibil de aplicat nu ar trebui s<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> intre sub inciden<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>a normelor privind recunoa<\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>terea <\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>i executarea prev<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em>zute <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>n prezentul regulament, <\/u><\/em>\u00een mod evident un alt stat poate considera c\u0103 respectiva clauz\u0103 compromisorie este valid\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Jurispruden\u0163\u0103 CJUE relevant\u0103.<\/strong><\/p>\n

Una dintre cele mai importante \u015fi relevante cauze din jurispruden\u0163a unional\u0103 cu privire la rela\u0163ia dintre arbitraj \u015fi dreptul unional este cauza C-185\/07, av\u00e2nd ca obiect o cerere de pronun\u0163are a unei hot\u0103r\u00e2ri preliminare formulat\u0103 de House of Lords (Regatul Unit) \u00eentr-o procedur\u0103 \u00een care avea de solu\u0163ionat un litigiu \u00een care erau implicate Allianz SpA, fost\u00e3 Riunione Adriatica Di Sicurt\u00e0 SpA, Generali Assicurazioni Generali SpA \u015fi West Tankers Inc.<\/em><\/p>\n

Prin intermediul \u00eentreb\u0103rii formulate, instan\u0163a de trimitere a solicitat, \u00een esen\u0163\u0103, s\u0103 stabileasc\u0103 dac\u0103 pronun\u0163area de c\u0103tre o instan\u0163\u0103 a unui stat membru a unei soma\u0163ii, ce poart\u0103 numele de anti suit convention<\/em>, prin care se interzice unei persoane s\u0103 ini\u0163ieze sau s\u0103 continue o procedur\u0103 la instan\u0163ele dintr-un alt stat membru, pentru motivul c\u0103 o asemenea procedur\u0103 ar fi contrar\u0103 unei conven\u0163ii de arbitraj, este incompatibil\u0103 cu Regulamentul (CE) nr. 44\/2001, de\u015fi art. 1 alin. (2) lit. (d) din acest regulament exclude arbitrajul din domeniul de aplicare al regulamentului men\u0163ionat.<\/p>\n

\u00cen hot\u0103r\u00e2rea din 10 februarie 2009 a Marii Camere din cadrul CJUE<\/a> s-a stabilit c\u0103 pronun<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>area, de c<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong>tre o instan<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> dintr-un stat membru, a unei soma<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>ii prin care se interzice unei persoane s<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> ini<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>ieze sau s<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> continue o procedur<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> la instan<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>ele dintr-un alt stat membru, pentru motivul c<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> o asemenea procedur<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> ar fi contrar<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> unei conven<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>ii de arbitraj, este incompatibil<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> cu Regulamentul (CE) nr. 44\/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen<\/u><\/em><\/strong>\u0163<\/u><\/em><\/strong>a judiciar<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong>, recunoa<\/u><\/em><\/strong>\u015f<\/u><\/em><\/strong>terea <\/u><\/em><\/strong>\u015f<\/u><\/em><\/strong>i executarea hot<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong>r<\/u><\/em><\/strong>\u00e2<\/u><\/em><\/strong>rilor <\/u><\/em><\/strong>\u00ee<\/u><\/em><\/strong>n materie civil<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong> \u015f<\/u><\/em><\/strong>i comercial<\/u><\/em><\/strong>\u0103<\/u><\/em><\/strong>.<\/u><\/em><\/strong><\/p>\n

Solu\u0163ia a venit ca o surpriz\u0103, dat fiind c\u0103 \u00een cauza respectiv\u0103 dou\u0103 instan\u0163e din dou\u0103 state diferite solu\u0163ionau problema dedus\u0103 judec\u0103\u0163ii \u00een mod diferit: Regatul Unit considera c\u0103 este valid\u0103 conven\u0163ia de arbitraj, \u00een timp ce Italia consider\u0103 c\u0103 aceasta nu este valid\u0103 \u015fi judeca \u00een baza dreptului s\u0103u na\u0163ional.<\/p>\n

Argumentul principal al CJUE pentru respingerea validit\u0103\u0163ii soma\u0163iei emise se reg\u0103se\u015fte la par. 27 din hot\u0103r\u00e2re, unde CJUE a arptat c\u0103 rezult\u0103 c\u0103 excep<\/em>\u0163<\/em>ia de necompeten<\/em>\u0163<\/em>\u0103<\/em> ridicat<\/em>\u0103<\/em> de West Tankers la Tribunale di Siracusa <\/em>\u015f<\/em>i <\/em>\u00ee<\/em>ntemeiat<\/em>\u0103<\/em> pe existen<\/em>\u0163<\/em>a unei conven<\/em>\u0163<\/em>ii de arbitraj, inclusiv chestiunea validit<\/em>\u0103<\/em>\u0163<\/em>ii acestei conven<\/em>\u0163<\/em>ii de arbitraj, face parte din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 44\/2001 <\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>i c<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em>, <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>n consecin<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em>, este de competen<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>a exclusiv<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> a acestei instan<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>e s<\/u><\/em>\u0103<\/u><\/em> se pronun<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>e asupra acestei excep<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>ii, precum <\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>i asupra propriei competen<\/u><\/em>\u0163<\/u><\/em>e <\/u><\/em>\u00ee<\/u><\/em>n temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (d) <\/u><\/em>\u015f<\/u><\/em>i al articolului 5 punctul 3 din acest regulament<\/u><\/em>.<\/p>\n

Dezbaterea generat\u0103 de aceast\u0103 solu\u0163ie a fost foarte ampl\u0103, pentru c\u0103 p\u0103rerile cu privire la care instan\u0163\u0103 trebuia s\u0103 judece erau \u00eemp\u0103r\u0163ite[5]<\/a>: unele state considerau c\u0103 instan\u0163ele din Regatul Unit erau competente, dat fiind c\u0103 legea statului era aplicabil\u0103 conven\u0163iei de arbitraj, \u00een timp ce altele considerau c\u0103 era competent\u0103 instan\u0163a de la locul unde s-a produs prejudiciul, adic\u0103 din Italia, dat fiind c\u0103 Allianz SpA se subrogase \u00een drepturi \u015fi nu era parte \u00een contractul ini\u0163ial.<\/p>\n

Instan\u0163a european\u0103 a ales s\u0103 ignore faptul c\u0103 reglement\u0103rile unionale consacrau prioritatea arbitrajului\u00a0 \u015fi s\u0103 pronun\u0163e o hot\u0103r\u00e2re care avea s\u0103 eviden\u0163ieze lacunele care exist\u0103, \u00een realitate, referitor la aceast\u0103 rela\u0163ie.<\/p>\n

Astfel, o soma\u0163ie pronun\u0163at\u0103 de o instan\u0163\u0103 \u00eentr-un stat membru, prin care o parte la o procedur\u0103 de arbitraj este obligat\u0103 s\u0103 nu continue o procedur\u0103 \u00een fa\u0163a unei instan\u0163e dintr-un alt stat, nu respect\u0103 principiul general rezultat din jurispruden\u0163a Cur\u0163ii, potrivit c\u0103ruia fiecare instan\u0163\u0103 sesizat\u0103 stabile\u015fte dac\u0103 este competent\u0103 s\u0103 solu\u0163ioneze litigiul cu care a fost sesizat\u0103<\/em>[6]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen concluzie, referitor la solu\u0163ionarea rela\u0163iei dintre arbitrajul interna\u0163ional privat \u015fi dreptul unional, simpla excludere formal\u0103 a inciden\u0163ei regulamentului Bruxelles II bis nu este \u00een m\u0103sura s\u0103 aduc\u0103 solu\u0163ii problemelor ap\u0103rute \u00een practic\u0103. Modificarea \u015fi solu\u0163ionarea acestei situa\u0163ii este necesar\u0103, iar scopul ar trebui s\u0103 fie acela de a sprijini \u015fi mai bine libera circula\u0163ie a hot\u0103r\u00e2rilor judec\u0103tore\u015fti \u015fi crearea unei zone judiciare comune \u015fi pe de alt\u0103 parte, evitarea oric\u0103rei m\u0103suri care ar defavoriza derularea arbitrajelor interna\u0163ionale \u00een marile centre de arbitraj europene[7]<\/a>.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

avocat C\u0103t\u0103lin Dumbr\u0103vean<\/p>\n

 <\/p>\n

[1]<\/a> Cu privire la termenul de solu\u0163ionare, ar\u0103t\u0103m c\u0103 potrivit unui studiu, procedurile de arbitraj ISCID dureaz\u0103 \u00een medie 1325 de zile, adic\u0103 3,6 ani. A se vedea \u00een acest sens ISCID Statitics \u00een Global Arbitration Review, Vol. IV, p. 19 disponibil la https:\/\/icsid.worldbank.org\/sites\/default\/files\/parties_publications\/C3765\/Claimant%27s%20Response%20to%20the%20Respondent%27s%20Requests%20under%20ICSID%20Arbitration%20Rules%2028%281%29%20and%2039%281%29\/Legal%20Authorities\/CL-13.PDF<\/p>\n

[2]<\/a>Radu Mihai Necula, Privire critic\u0103 asupra unor opinii exprimate \u00een doctrin\u0103 referitor la r\u0103spunderea interna\u0163ional\u0103 a statului pentru nerespectarea obliga\u0163iilor asumate prin Conven\u0163ia pentru recunoa\u015fterea \u015fi executarea sentin\u0163elor arbitrale str\u0103ine, adoptat\u0103 la New York, la 10 iunie 1958<\/em>, Revista Dreptul, nr. 8 din 2022<\/p>\n

[3]<\/a> Trevor Hartley (2021) Arbitration and the Brussels I Regulation \u2013 Before and After Brexit, Journal of Private International Law, 17:1, 53-73, DOI: 10.1080\/17441048.2021.1907942<\/p>\n

[4]<\/a> Iulian Chetreanu, Dreptul UE <\/em>\u0219<\/em>i arbitrajul comercial interna<\/em>\u021b<\/em>ional: <\/em>\u00ee<\/em>ntre dialog <\/em>\u0219<\/em>i imperativitate, <\/em>disponibil pe Dreptul UE \u0219i arbitrajul comercial interna\u021bional: \u00eentre dialog \u0219i imperativitate – JURIDICE.ro<\/a><\/p>\n

[5]<\/a> Trevor Hartley (2021) Arbitration and the Brussels I Regulation \u2013 Before and After Brexit, Journal of Private International Law, 17:1, 53-73, DOI: 10.1080\/17441048.2021.1907942<\/p>\n

[6]<\/a> Marin Voicu, Arbitrajul comercial. Intern \u015fi interna\u0163ional. Jurispruden\u0163\u0103 adnotat\u0103 \u015fi comentat\u0103. 2015-2019<\/em>, Ed. Universul Juridic, 2020, p. 433<\/p>\n

[7]<\/a> Ibidem<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Clauza compromisorie \u00een contextul dreptului interna\u0163ional privat e o prevedere utilizat\u0103 din ce \u00een ce mai mult \u00een raporturile contractuale interna\u0163ionale. \u00cen ipoteza inser\u0103rii unei astfel de clauze comprosiorii se ridic\u0103 problema \u00eembin\u0103rii Conven\u0163iei de la New York din 1958 cu Regulamentul (UE) nr. 1215\/2012 al Parlamentului European \u015fi al Consiliului din 12 decembrie 2012 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"inline_featured_image":false,"footnotes":""},"categories":[40,86,85,494,15,288],"tags":[],"class_list":["post-8253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-consultanta-juridica-generala","category-corporate-si-insolventa","category-dreptul-uniunii-europene-reprezentare-in-fata-cjue","category-e-commerce-tech-reglementari-digitale","category-litigii-comerciale","category-transporturi-logistica"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8253"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8253\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/chirita-law.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}